Emoţii, muzică şi un spectacol de cea mai bună calitate: finala celei de-a zecea ediţii a Festivalului Naţional de Creaţie şi Interpretare „Mamaia Copiilor” se desfăşoară în această seară, de la ora 21.00, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Continuăm astăzi interviul cu îndrăgita cântăreaţă Corina Chiriac, una dintre personalităţile de notorietate care compun juriul concursului, cu câteva sfaturi despre succes date deopotrivă părinţilor şi tinerilor care visează la o carieră muzicală.

Reporter (Rep.): Pe scena acestui festival concurează unii dintre cei mai talentaţi copii din ţară. Care ar fi aspectele delicate de care ar trebui să ţină seama formatorii acestor talente?

Corina Chiriac (C.C.): Altădată, când am fost membru în juriu, am fost catalogată drept aspră, dură, puţin înţelegătoare. Dar aş dori ca publicul larg şi în special, părinţii copiilor care cântă acasă, cu televizorul, să înţeleagă nişte aspecte. Există o industrie a copiilor talentaţi: profesori, croitori, pregătitori, coregrafi: este bine să fie îndrumat copilul spre activitatea artistică în loc să fie lăsat singur cu computerul de acasă sau „cu cheia de gât”, pe stradă. Totuşi, am văzut cazuri extreme în care părinţii îşi pedepseau copiii pentru că nu performau la nivelul lui Mariah Carey sau Mihai Trăistariu. Vreau să facem o diferenţă între drăgălăşenia unui copil care face pe artistul şi un copil care ar putea dezvolta, mai târziu, o carieră muzicală. În al doilea rând, dau nişte sfaturi realiste: de la vârsta de cinci până la 20 ani, vocea se schimbă de câteva ori. Cunosc tineri care ceea ce cântau la 12 ani nu mai puteau la majorat. Un asemenea festival are, în primul rând, rolul de a dovedi că avem copii talentaţi pe plan naţional.

Rep.: Este elocventă, în acest demers, povestea Mădălinei Manole?

C. C.: Să presupunem că a fost un accident, că ea a băut un lichid toxic, în loc de apă. Dacă a fost vorba de o sinucidere, atunci lucrurile stau mult mai rău. Mădălina a ajuns vedetă, adorată şi apreciată peste noapte. Acesta este un destin care se rezervă, uneori, câte unui tânăr şi, fatal, produce o reacţie afectivă şi psihologică în destinul său. Aşa cum cineva care câştigă o leafă medie ar câştiga o sumă impresionantă la loterie: nu-l poate lăsa indiferent, se întâmplă un şoc. Dacă acea persoană pierde acei bani, îşi poate pierde echilibrul afectiv şi emoţional. Nu este imposibil ca Mădălina, care a intrat, cu ani în urmă, într-un con de umbră nemeritat - pentru că ea rămânea o fată frumoasă şi talentată - să fi suferit o depresie atât de profundă încât nici măcar soţul şi chiar naşterea unui copil perfect sănătos să n-o fi putut ajuta să umple golul pe care l-a lăsat lipsa ei de popularitate şi de succes din ultimii ani. Părinţii sau tinerii care ajung să facă o meserie de mare succes trebuie să ştie că succesul nu ni se cuvine pentru toată viaţa, că nu ştiu niciodată cât durează sau cât se pot bucura de el. În cadrul unei cariere mai lungi există puncte culminante şi foarte joase. Ar trebui să existe retrageri şi reveniri programate! Trebuie să avem un plan B sau C pentru viaţă, iar asta e datoria profesorilor să le spună tinerilor: „Nu vă faceţi din glorie, din premii, o prioritate fără de care nu mai puteţi trăi!”. E foarte important acest detaliu!