Un copil înseamnă totul, pentru majoritatea părinţilor, care sunt dispuşi să facă orice este necesar pentru a-i oferi o viaţă mai bună. De aceeaşi părere este şi Ion, un bărbat de 53 de ani din localitatea constănţeană Peştera. „Eu sunt infractor. Nu mint, că nu vreau să descoperiţi după aceea şi să spuneţi că v-am ascuns adevărul sau că vreau să vă păcălesc. Dar nu mai vreau să fur, vreau să muncesc!”, îşi începe povestea bărbatul. Ion este sudor şi a început să fure când avea 16 ani. Era angajat în Bucureşti şi s-a lăsat convins de prieteni. După aceea, a început să acţioneze pe cont propriu. „Furam portofele, nu des, dar mă împingea nevoia. Poate, dacă nu aş fi avut anturajul pe care l-am avut, nu aş fi ajuns aici”, spune Ion. A încercat să se aşeze la casa lui, însă deprinderile nu l-au ajutat să-şi poată păstra şi familiile. În urma celor două relaţii pe care le-a avut, una legalizată la Casa Căsătoriilor, alta nu, au rezultat patru fete, care au rămas împreună cu mamele lor. În urmă cu trei ani însă, a întâlnit-o pe actuala soţie, Rodica, de 24 de ani. „Am furat amândoi, ca să putem supravieţui. Ne-am limitat, însă, doar la furt. Nu am ameninţat pe nimeni şi nu am rănit pe nimeni. Am fost în detenţie şi în Germania”, povesteşte bărbatul. În urmă cu doi ani şi patru luni, a venit pe lume Cristian, băiatul cel mare al familiei, acesta fiind urmat, la câteva luni după, de frăţiorul lui, Robert, în vârstă de un an şi trei luni.

DE DRAGUL COPIILOR. Pentru a le oferi o viaţă mai bună, Ion şi Rodica au încercat să-şi schimbe modul de viaţă. Din păcate, nu au avut noroc. În disperare de cauză, cei doi au ales să plece în Olanda, în urmă cu aproximativ un an. După mai multe încercări, au fost angajaţi la o crescătorie de cai. „Ne-am înţeles cu patronul să ne dea salariul când îi ziceam că avem nevoie. După două săptămâni, ne-am dus să îi cerem ceea ce ni se cuvenea, noi fiind plătiţi cu ora. În loc de salariu, ne-am trezit luaţi de poliţie şi duşi la un centru pentru persoane fără locuinţă”, mai spune Ion. După trei zile, cei doi părinţi au fost chemaţi într-un birou unde li s-a spus că le-a fost judecat cazul şi instanţa a decis plasarea într-o familie olandeză a lui Robert. „Am încercat să cerem lămuriri, pentru că nu ne-au adus nicio acuzaţie oficială. Nu ni s-a spus nimic, ba, din contră, au lovit-o şi pe soţia mea, care este însărcinată. Am reuşit să plecăm din Olanda şi ne-am dus în Belgia, unde am fost adăpostiţi de o organizaţie a Bisericii Ortodoxe din acea ţară. Cu ajutorul lor, l-am recuperat şi pe Robert şi ne-am întors în ţară, la începutul acestui an”, a povestit Ion. Familia s-a mutat în casa părintească din localitatea Peştera, unde nu au, însă, energie electrică. Deşi au încercat, în repetate rânduri, să se angajeze, nimeni nu i-a primit. Bărbatul spune că a vrut să se angajeze paznic la cimitir, dar i s-a răspuns că are nevoie de „şcoală”. Din fericire, familia a primit ajutorul autorităţilor locale pentru a trece de iarnă. „Cei de la Primăria din Peştera au scos bani din buzunar ca să mă ajute. Nu am ce să le reproşez, atât cât au putut ne-au ajutat. Am primit sprijin şi de la cei din localitate. Avem vecini care ne mai dau alimente şi aşa putem să le facem celor mici de mâncare. Sunt şi zile în care nu mai avem nimic şi atunci suntem nevoiţi să recurgem iar la furt pentru a putea avea ce pune pe masă”, spune Ion.

UN LOC DE MUNCĂ, SINGURA DOLEANŢĂ. De la începutul anului, bărbatul s-a prezentat la diferite societăţi care căutau personal, în încercarea de a se angaja, dar, de fiecare dată, când aflau de cazierul lui, era refuzat. Atât Ion cât şi Rodica sunt conştienţi că, dacă vor continua să fure, vor ajunge la închisoare, iar copiii lor vor fi daţi în grija statului şi tocmai de aceea doresc, cu disperare, să îşi schimbe viaţa. „Nu criticăm pe nimeni, nu avem de ce. Dar dorim să muncim, să ne câştigăm legal traiul. Dacă am fi fost singuri, nu ar fi contat, dar copiii ăştia ce vină au?”, se întreabă, retoric, Ion.