Genul nud în pictura românească nu a fost abordat chiar din prima generaţie de artişti, pentru că exista o anumită pudoare în tratarea acestei teme. În pictura europeană, nudul a fost redescoperit în perioada Renaşterii şi cei care au statuat specia nudului pentru arta universală au fost grecii, care au pornit de la sculptură şi de la ideea că frumuseţea fizică reflectă, de fapt, frumuseţea sufletească. „Grecii aveau, de altfel, un cult pentru corpul frumos. Se ştie că ei au fost cei care au dat naştere şi Jocurilor Olimpice, iar ideea că o minte sănătoasă sălăşluieşte într-un corp sănătos nu este decît o completare romană mai tîrzie, în descendenţa aceluiaşi tip de atitudine faţă de trupul uman”, a declarat directorul Muzeului de Artă, criticul de artă dr. Doina Păuleanu. Reprezentarea nudului a fost, timp de cîteva secole, prohibită, datorită faptului că a fost o epocă în care creştinismul a acaparat conştiinţele şi iconografia, dar în Renaştere, nudul a fost redescoperit şi au existat etape în care nudul feminin, îndeosebi, s-a dezvăluit.

În arta românească, dominată, mai multe secole, de arta bizantină şi de religia creştină, nudul nu a fost preocuparea stringentă a primelor generaţii de artişti autohtoni. Artistul plastic Nicolae Grigorescu a fost deschizător de drumuri în ceea ce priveşte abordarea acestei teme, el fiind autorul unor nuduri foarte frumoase. O lucrare celebră este cea intitulată „Nud la malul mării”, în care tratează trupul feminin cu gingăşie şi atenţie, corpul feminin integrîndu-se într-un peisaj. De altfel, nudul pictat de plasticienii români este ilustrat în peisaj, în natură şi într-o lumină solară.

În Muzeul de Artă din Constanţa sînt expuse o serie de nuduri create de Nicolae Tonitza, această temă numărîndu-se printre preferinţele sale. Printre tablourile în care Tonitza a ales să ilustreze nuduri feminine se numără „Nud - Spate”, „Nud pe canapea văzut din spate”, „Nud de femeie” şi „Nud cu cămaşă roz”, lucrări care fac parte din colecţiile permanente ale instituţiei muzeale de la malul mării.

Theodor Pallady este un artist plastic român care a pictat foarte multe nuduri feminine, dar, spre deosebire de Nicolae Tonitza, la care linia corpului este armonioasă, la acesta, linia este incisivă, iar figurile sînt aspre, concentrate asupra unei acţiuni sau a unor idei. „Întotdeauna, nudurile lui Pallady sînt în interioare, luminate lateral sau frontal, cu o foarte rafinată construcţie spaţială, în culori care îşi răspund, de asemenea, într-o structură armonică. Este vorba despre unul dintre genurile preferate ale acestui mare pictor din perioada modernă a artei româneşti”, a precizat criticul de artă dr. Doina Păuleanu. „Nud cu lalele”, „Nud pe canapea”, „Nud în fotoliu cu eventai”, „Nud în interior” şi „Lectura” sînt doar cîteva dintre lucrările în care Theodor Pallady a abordat această temă, tablouri care pot fi admirate şi la Muzeul de Artă.

Gheorghe Petraşcu este un alt pictor român care a ilustrat în lucrările sale nudurile feminine şi ale cărui creaţii sînt cuprinse în expoziţiile permanente ale muzeului constănţean. „Nud spate” este lucrarea care poate fi admirată pe simezele instituţiei muzeale de la malul mării şi ilustrează o femeie a cărei imagine este reflectată în oglindă. „Nudul se studia şi la academiile din România şi la cele din Franţa, ca o temă obligatorie în învăţămîntul artistic. În pictura românească, alături de cei doi mari pictori ai nudului, care sînt Nicolae Tonitza şi Theodor Pallady, nudul apare sporadic. De altfel, Nicolae Tonitza spunea că un nud strînge în centru lumina, ca un mic soare”, a concluzionat directorul Muzeului de Artă, dr. Doina Păuleanu.