De Ziua Mondială a Rinichiului, în acest an tema aleasă fiind „Protejează-ţi rinichii, salvează inima!”, medicii de specialitate atrag atenţia populaţiei asupra numeroaselor afecţiuni renale întâlnite, mai ales că patologia renală, spun doctorii, este una „tăcută”, în multe dintre cazuri. „Avem pacienţi care se internează în secţia de nefrologie în fază terminală, când funcţiile rinichiului sunt aproape inexistente. Numai în ultimele şase luni, la Constanţa, am avut, în stadii finale, deci pentru dializă, 30 de pacienţi, o cifră semnificativă”, a declarat directorul medical al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa, dr. Liliana Tuţă. În general, datele statistice arată că numărul persoanelor depistate cu diferite afecţiuni renale înregistrează creşteri importante. Există şi o explicaţie în acest sens, spun medicii. Directorul medical al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa, dr. Liliana Tuţă, medic nefrolog, susţine că bolile renale nu se manifestă zgomotos, aşa că mulţi nu-şi dau seama de suferinţă. De asemenea, se adaugă şi lipsa educaţiei. „Se recomandă cel puţin un control pe an, la medicul de familie. Trebuie făcut, de exemplu, un simplu sumar de urină. Rezultatul poate arăta o boală de rinichi”, explică medicul director. De asemenea, dr. Tuţă spune că orice modificare de culoare a urinei, de miros, de frecvenţă, trebuie să ridice un semn de întrebare, impunându-se un control de specialitate.

CONSTANŢA, FĂRĂ NEFROLOG PEDIATRU. În lipsa unui nefrolog pediatru, medicii trimit copiii cu probleme renale la colegii de la pediatrie, iar dacă problemele sunt mai severe, la rândul lor întocmesc trimiteri la unităţile sanitare din Bucureşti, care au specialişti nefrologi pediatri. În prezent, în contextul patologiilor renale numeroase, nefrologia a devenit o specialitate tot mai căutată, spune dr. Tuţă. Din păcate, puţini absolvenţi ai facultăţilor de medicină se îndreaptă către această specialitate.

TOPUL AFECŢIUNILOR RENALE. În topul afecţiunilor renale se situează, în ordine, bolile glomerulare cronice, urmate de boala renală diabetică, nefropatia hipertensivă şi, nu în ultimul rând, pielonefrita cronică. „La Constanţa s-a observat, frecvent, boala polichistică renală”, spune directorul medical. Nu se cunosc cauzele pentru care ea predomină, deocamdată, însă s-au solicitat fonduri pentru a putea demara o cercetare în acest sens.

TRANSPLANTUL RENAL, APROAPE DE IMPOSIBIL. Pentru pacienţii cu afecţiuni renale extrem de severe, o şansă ar fi transplantul renal, intervenţie care tinde să devină o raritate, în lipsa fondurilor. Coordonatorul Centrului de Hemodializă din cadrul SCJU, dr. Bogdan Câmpineanu, a declarat că „transplantul renal este o intervenţie scumpă pentru actualul sistem de sănătate, dar şi donatorii, în România, sunt în număr mic”. „Am avut pacienţi care au fost supuşi transplantului renal dar care s-au reîntors la dializă”, spune medicul coordonator. Din cauza funcţiilor renale care sunt aproape de zero, în unele situaţii, singura salvare a pacienţilor rămâne dializa. Medicii au explicat că este o metodă de eliminare a reziduurilor, toxinelor şi excesului de apă din sânge şi de restabilire a echilibrului hidroelectrolitic, funcţii care, în mod normal, sunt îndeplinite de rinichii sănătoşi. “Cele două forme principale de dializă sunt hemodializa şi dializa peritoneală”, explică dr. Cîmpineanu. Hemodializa înlătură reziduurile şi apa prin circularea sângelui printr-un filtru exterior-dializor care conţine o membrană semipermeabilă. Sângele curge într-o singură direcţie, iar dializatul în cealaltă. În ceea ce priveşte dializa peritoneală, reziduurile şi apa sunt înlăturate din sânge în interiorul corpului folosind membrana peritoneală naturală. „Dacă dializa peritoneală îi dă bolnavului libertatea de mişcare, pentru cei care se află în procedura de hemodializă este o zi cu totul specială”, spune medicul. Bolnavul este imobilizat la pat, ore bune trebuie să stea conectat la aparatele care-l ajută să trăiască.