Numărul morţilor în conflictul din estul Ucrainei s-a dublat în 15 zile, ajungând la 2.086, a anunţat ieri purtătoarea de cuvânt a Înaltului Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului. Acest bilanţ, calificat drept „o estimare foarte prudentă”, se referă la perioada dintre jumătatea lui aprilie şi 10 august. S-au înregistrat cel puţin 4.953 de răniţi, între care cel puţin 30 de copii, a precizat, la Geneva, Cecile Pouilly. Bilanţul include victimele înregistrate în rândul forţelor armate, grupărilor armate şi al populaţiei civile. La 26 iulie, bilanţul estimat de biroul Înaltului Comisar era de 1.129 de morţi. În medie, peste 60 de persoane au fost ucise sau rănite în fiecare zi în estul Ucrainei, începând cu jumătatea lunii aprilie. Numai în ziua de 7 august s-au înregistrat cel puţin 41 de morţi şi 143 de răniţi.

12 membri ai mişcării ultranaţionaliste Pravî Sektor care luptau alături de forţele ucrainene, în estul ţării, au fost ucişi ieri într-o ambuscadă la Doneţk. „Este o tragedie pentru noi. Iar moartea patrioţilor este o catastrofă pentru Ucraina”, a scris, într-un mesaj postat pe pagina de Facebook, Borislav Bereza, alt purtător de cuvânt al Pravî Sektor. Şeful mişcării, Dmitro Iaroş, care a candidat în alegerile prezidenţiale din acest an şi care este un inamic recunoscut al Rusiei, o ţară în care este dat în urmărire pentru incitare la terorism, a anunţat „pierderi îngrozitoare” în rândul acesteia. Pravî Sektor, o mişcare ultranaţionalistă care s-a aflat în prima linie a contestării, la Kiev, ce a condus la îndepărtarea de la putere a regimului prorus al lui Viktor Ianukovici, este detestată în regiunile rusofone din estul Ucrainei.

O ÎNTÂLNIRE CU PROBLEME Convoiul rusesc cu un ajutor destinat populaţiei afectate de confruntări armate în estul Ucrainei îşi continua ieri drumul, în sudul Rusiei, către frontieră, în pofida avertismentelor şi îngrijorării autorităților de la Kiev şi din Occident. Din coloană, care are o lungime de peste trei kilometri, fac parte aproximativ 280 de camioane, potrivit Ministerului rus pentru Situații de Urgență. Convoiul urma ieri să parcurgă circa 500 de kilometri, potrivit televiziune ruse, şi să ajungă miercuri seară la frontiera ruso-ucraineană, în postul Şebekino-Pletnevka, situat între regiunile Belgorod, în sudul Rusiei, şi Harkov, în nord-estul Ucrainei, regiune aflată sub controlul forţelor guvernamentale ucrainene. Însă Ucraina, care acuză Rusia că-i înarmează pe rebelii proruşi, acuzaţii respinse de către Moscova, a avertizat că un asemenea convoi nu poate să pătrundă ca atare pe teritoriul ucrainean, cerând descărcarea încărcăturii şi încărcarea acesteia în vehicule aparţinând Comitetului Internaţional al Crucii Roşii (CICR), la frontiera dintre cele două ţări.

Preşedintele rus Vladimir Putin a justificat luni trimiterea acestui ajutor invocând „consecinţe catastrofice”, în opinia sa, ale ofensivei de anvergură a armatei ucrainene asupra oraşelor Doneţk şi Lugansk, ultimele două bastioane ale insurgenţilor separatişti proruşi în estul Ucrainei. În replică, premierul ucrainean Arseni Ianţeniuk a subliniat, în cadrul Consiliului de Miniştri, că „cinismul ruşilor este fără limite. Mai întâi ne livrează tancuri, lansatoare de rachete multiple Grad, terorişti şi bandiţi care ucid ucraineni, apoi apă şi sare”. Ucraina are de ce să se teamă. În istorie, ajutoarele ruse s-au soldat cu invazii. Cele mai importante cazuri în care ajutorul oferit de Rusia s-a dovedit, în final, doar o strategie pentru o invazie militară.

AJUTOARE NEDORITE DE-A LUNGUL TIMPULUI Postul de radio RFE/RL prezintă, în ediţia online, cele mai importante cazuri în care ajutorul oferit de Rusia s-a dovedit, în final, doar o strategie pentru o invazie militară. În perioada războiului care a avut loc în 1992-1993 în Abhazia, Georgia, Rusia a trimis o coloană de camioane cu ajutoare umanitare în oraşul separatist Tkvarceli, aflat sub asediul armatei georgiene. Populaţia civilă din Tkvarceli se afla în pragul disperării, iar oficialii georgieni au acceptat asistenţa umanitară oferită de Rusia, care a adoptat oficial o poziţie neutră în timpul războiului, în pofida susţinerii tacite pentru separatiştii abhazi. Oficialii de la Moscova, înfuriați de atacul forţelor georgiene asupra unui elicopter rus de transport cu peste 50 de persoane la bord, a adăugat în secret, pe lângă medicamente şi alimente, rachete, mitraliere şi artilerie grea. Aceasta le-a permis separatiştilor abhazi să înfrângă armata georgiană, să preia controlul asupra capitalei Suhumi şi să declare de facto independenţa Abhaziei. Misiunea de ajutor umanitar a fost condusă de ministrul pentru Situaţii de Urgenţă, Serghei Şoigu, în prezent ministru al Apărării în Guvernul de la Moscova.

Asemenea altor incursiuni pe teritoriul statelor din Europa de Est aflate sub influenţa Moscovei, invadarea Cehoslovaciei de trupele URSS, în anul 1968, a fost o operaţiune militară evidentă. Unii oficiali de la Kremlin au afirmat, însă, cu cinism, că, de fapt, a fost o misiune umanitară pentru a salva Cehoslovacia. Pe 20 august 1968, 200.000 de militari din statele membre ale Pactului de la Varşovia au trecut graniţa şi au aterizat în Praga, preluând controlul asupra oraşului în doar două zile. În urma operaţiunii au fost ucişi peste 100 de cehoslovaci.

„Dezgheţul” iniţiat de liderul sovietic Nikita Hruşciov a dus la izbucnirea unor revolte faţă de regimurile comuniste din Polonia şi Ungaria. În Ungaria, ample proteste anti-sovietice au avut loc în octombrie 1956 sub conducerea premierului reformist Imre Nagy. În câteva zile, trupele sovietice au invadat ţara, iar 1.000 de tancuri au intrat în Budapesta. Aproape 30.000 de persoane au fost ucise în operaţiunile de reprimare a manifestaţiilor. În 1939, Moscova a făcut presiuni asupra statelor baltice să semneze acorduri mutuale de asistenţă care acorda Guvernului sovietic dreptul să stabilească baze militare în cele trei ţări. Uniunea Sovietică a folosit acordurile pentru a declanşa invazii aproape simultane, iar trupele sovietice au intrat în Lituania la 16 iunie 1940, urmate o zi mai târziu de Letonia şi Estonia. În câteva zile, 50.000 de militari din Armata Roşie au ocupat regiunea Mării Baltice, au confiscat nave militare şi comerciale. Au urmat deportări în masă şi reprimări politice ale „elementelor anti-sovietice”.

Pe de altă parte, numeroşi observatori au remarcat, ironic, că Rusia, care s-a opus categoric deschiderii unor coridoare umanitare în Siria, invocă necesitatea asistenţei umanitare în alte regiuni, în special în estul Ucrainei, în condiţiile în care Occidentul şi Kievul denunţă susţinerea acordată de Moscova separatiştilor proruşi. Nu în ultimul rând, Rusia consideră că sancţiunile UE şi SUA împotriva Rusiei nu vor afecta vânzarea de arme ruseşti. „Pieţele noastre pentru vânzarea armelor nu s-au schimbat (...). Cumpărarea de arme ruseşti nu va scădea”, a declarat un purtător de cuvânt al Rosoboroneksport, în cadrul unei expoziţii tehnologice la Jukovski, în regiunea Moscova. Rusia intenţionează, chiar, să îşi crească exporturile de armament terestru, a anunţat la rândul său directorul adjunct al Rosoboroneksport, Igor Sevastianov, fără a oferi precizări. În 2014, Rosoboroneksport intenţionează să exporte arme şi echipamente militare în valoare de aproximativ 13 miliarde de dolari, o sumă similară celei a anului trecut. Sancţiunile adoptate de UE prevăd în special interzicerea importului şi exportului de arme ruseşti.

Pe de altă parte, premierul rus Dmitri Medvedev a emis un ordin privind înfiinţarea unei universităţi federale în Crimeea, care va purta numele lui Vladimir Vernadsky, un om de ştiinţă sovietic considerat fondatorul geochimiei, biogeochimiei şi radiogeologiei. Într-o notă anexată documentului, postat pe site-ul Guvernului, se prevede ca instituţia să cuprindă şapte facultăţi şi şapte organizaţii de cercetare. Ministerul rus al Educaţiei şi Ştiinţei a fost însărcinat să elaboreze programul de dezvoltare a universităţii în următoarele şase luni şi să-l prezinte Guvernului în vederea aprobării. Ministerul a fost însărcinat să pregătească în următoarele trei luni şi să prezinte Guvernului în vederea ajustării finanţării de la buget a programului „Dezvoltarea Educaţiei” prevăzut pentru perioada 2013-2020, astfel încât să includă începând din 2015 implementarea programului privind dezvoltarea universităţii federale. În cooperare cu Consiliul de Miniştri al Republicii Crimeea, Ministerul urmează să asigure până cel mai târziu în ianuarie 2016 desfăşurarea activităţilor şi dezvoltarea universităţii.