Munca peste hotare aduce, de obicei, o viaţă mai bună românilor care pleacă din ţară, dar destramă şi multe familii. După entuziasmul marilor migraţii din anii ‘90, dificultăţile legate de adaptare, dar şi dorul faţă de familii au făcut ca românii să nu se mai înghesuiască atît de tare la graniţe ca înainte de aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Chiar dacă ridicarea vizelor pentru români a însemnat şi noi posibilităţi de muncă în spaţiul comunitar, numărul celor plecaţi în străinătate prin intermediul instituţiilor statului a scăzut cu aproape 30% în 2007. Potrivit reprezentanţilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în primele opt luni ale anului au fost obţinute peste 30.000 de contracte de muncă, în scădere cu aproape 30% faţă de perioada similară din 2007. În topul statelor preferate de muncitorii români conduce detaşat Germania, mai ales în agricultură, gastronomie sau domeniul sanitar, datorită salariilor lunare de pînă la 1.200 de euro pe lună. În ceea ce priveşte Spania, ANOFM a intermediat plecarea a peste 5.000 de lucrători, majoritatea muncind în agricultură, gastronomie, industria alimentară, construcţii sau comerţ. Contractele au o durată cuprinsă între o lună şi un an, iar salariile variază între 730 şi 2.300 de euro. Totuşi, muncitorii români sînt cel mai bine plătiţi în Elveţia, unde lucrează în agricultură, gastronomie şi în domeniul sanitar, pentru salarii cuprinse între 2.000 şi 3.000 de euro. Totodată, prin intermediul agenţilor privaţi de recrutare şi plasare a forţei de muncă, au obţinut un contract de muncă aproape 12.000 de români, din care mai puţin de jumătate au plecat în ţări din spaţiul comunitar.