Muzeul de Artă Populară a deschis, ieri, expoziţia temporară intitulată „Nunta la români”, inclusă în planul de manifestări cultural-artistice ale instituţiei muzeale. Expoziţia a fost programată în plin sezon estival, iunie şi iulie, datorită importanţei acestei tematici, care cuprinde obiceiuri pentru toate zonele etnografice ale ţării, din Transilvania, Moldova, Muntenia şi Oltenia pînă în Dobrogea. „Toate obiectele pe care noi le prezentăm fac parte din colecţiile Muzeului de Artă Populară, care este de cuprindere naţională. S-a încercat prezentarea principalelor etape ale ceremonialului de nuntă, de la peţit la logodnă şi pînă la nuntă, cu un accent deosebit pe costumele de fată de măritat, de logodnică, de mire şi mireasă, de naşi şi de socri. De asemenea, sînt prezentate şi lăzile de zestre ale miresei”, a precizat directorul muzeului constănţean, dr. Maria Magiru.

O expoziţie cu aceeaşi temă, dar mai amplă, a fost organizată în urmă cu aprox. zece ani, în colaborare cu Muzeul Satului din Bucureşti şi care a fost prezentată pe meleaguri străine, în Italia. Vizitatorii expoziţiei, constănţeni sau turişti, vor observa că elementele de costum expuse se diferenţiază în funcţie de sexe, dar şi de vîrstă, iar anumite piese de port au atribute precise de vîrstă şi de stare civilă.

Nunta este una dintre manifestările tradiţionale complexe, care antrenează întreaga obşte a satului, marcînd unul din cele mai semnificative momente din viaţa omului şi a comunităţii din care face parte. „În cadrul ceremonialului nunţii se reînnoiesc continuu o serie de obiceiuri şi datini, transmise din generaţie în generaţie, fixate de o tradiţie îndelungată. Ceremonialul nunţii prezintă un interes aparte, protagoniştii purtînd în cadrul ei un costum deosebit, prin faptul că portului popular de sărbătoare i se adaugă unele semne specifice ritualului de trecere de la o etapă a vieţii la alta, de la un statut bine definit la un altul deosebit de cel anterior”, a explicat muzeograful Cerasela Dobrinescu. Un prim moment al nunţii este peţitul, care reprezintă o etapă premergătoare ceremonialului de nuntă în sine. În expoziţia „Nunta la români” au fost expuse piese specifice peţitului (logodna), care au semnificaţie aparte, cum ar fi furca de tors, care în zona Sibiului era oferită de către flăcăi viitoarei mirese. Fata, la rîndul său, oferea o năframă sau un inel de credinţă (de legămînt). De asemenea, în cadrul acestui ceremonial, fetele ofereau flăcăilor ştergare şi cămăşi de noapte şi diferite alte obiecte de vestimentaţie. Un alt moment al ceremonialului este chemarea la nuntă, care, la sate, era făcută de către un bărbat, care purta diferite denumiri: vornic, vătăşel, călăreţ. „Mirele îi oferea celui care invita oamenii la nuntă diferite însemne, bastonul de vornic, bîta de vătaf şi baltagul de vornic şi, bineînţeles, şervetul. Cu aceste însemne şi cu nelipsita ploscă plină de băutură, cu care cinstea viitori nuntaşi, mergea din poartă în poartă, însoţit de un alai zgomotos vestind nunta. De cele mai multe ori, aceşti vornici erau însoţiţi de fete, care erau aşa numitele chemătoare sau druşte”, a subliniat Cerasela Dobrinescu.

Expoziţia este completată de costumele de naşi din zona Muscelului. Naşa purta un costum opulent, cu o cămaşă brodată cu fir roşu pe toată suprafaţa, de-a lungul mînecii. Fota este, la fel, ţesută cu fir metalic auriu, o fotă veche şi o maramă ţesută cu fir de borangic. Costumul naşului este compus din cămaşă, pantalon şi brîu, însoţit de cadourile pe care acesta le primea la nuntă. Mai mult, vizitatorii expoziţiei pot admira şi un costum de soacră, compus din cămaşă, fotă, bete şi ştergarul de cap, toate piesele fiind lucrate în casă.

Un alt obicei practicat la nunta românească este împodobirea bradului, care are un rol aparte. Se împodobea vineri seară, la casa mirelui, cu un ştergar, cu colacul şi covrigii de nuntă, dar şi cu diferite ornamente colorate. În zona Ardealului se făcea steagul de nuntă, în restul zonelor fiind îmbodobit bradul, care era un simbol al vieţii, eternităţii şi virilităţii. În expoziţia temporară este prezentat şi un costum de mireasă special, foarte vechi, purtat de renumita ţesătoare Maria Spiridon.

O notă aparte este dată expoziţiei de costumele de mire şi mireasă purtate de aromânii din Dobrogea, alături de acestea fiind prezentat şi tradiţionalul steag. „Lăzile de zestre conţin ţesături din toate zonele etnografice ale ţării, în care sînt incluse piesele cu care fata pleca la noua sa casă”, a explicat muzeograful Cerasela Dobrinescu.