Pentru cine încă nu ştie, aceste iniţiale reprezintă prescurtarea expresiei miraculoase „neînceperea urmăririi penale”. O astfel de hotărîre, formulată într-un asemenea mod, poate fi luată de DNA sau de Parchetul General, după încheierea unei anchete penale, pe motiv că nu există suficiente dovezi pentru a învinui, deci pune sub acuzare, pe cineva aflat pînă atunci doar în stadiul de cercetări. Este o hotărîre care dovedeşte fie eroarea anchetatorului, fie neputinţa sa juridică de a aduna suficiente probe, fie nevinovăţia celui anchetat înainte de a fi pus sub acuzare. Dar este o hotărîre de tip judecătoresc, nu politic, deoarece justiţia, conform Constituţiei noastre, este suverană… De asemenea, în conformitate cu acelaşi Act normativ suprem, în actualul stat de drept numit România, trebuie să existe separaţia deplină a puterilor în stat, adică Legislativul (deci, Parlamentul) să nu aibă vreo interferenţă sau, mai rău, vreo influenţă asupra Executivului (deci, Guvernul, dar este valabil şi invers!) şi asupra Justiţiei, afirmată în mod public prin toate instituţiile ce o compun pe aceasta din urmă. Mai pe româneşte, toate cele trei puteri din stat trebuie să-şi vadă de treaba lor, fără vreun amestec al uneia dintre ele în „ciorba” celeilalte. În cazul nostru, nici Justiţia nu trebuie să acţioneze la comandă politică, nici Legislativul nu trebuie să ştirbească independenţa Ministerului Public. Ce s-a întîmplat în ziua de miercuri 13 august 2008 (zi cu ghinion care va rămîne în analele istoriei româneşti postcomuniste) în Parlamentul României? S-a întîmplat „cel mai invers posibil”, cum glumea un gazetar la televizor, pentru democraţia românească şi statul de drept, în sensul definiţiilor date anterior!

Rar m-a încercat, în ultimii 18 ani, sentimentul de ruşine că trăiesc într-o ţară ca România… Au fost mineriadele, apoi cîteva atitudini politice, mai recent este problema ţiganilor de origine română din Occident, iar acum această zi „ghinionistă” care poartă cifra 13. Nu are rost să repet în acest colţ de pagină toate amănuntele scandalului politic din Parlament, care a provocat deja valuri atît la Bruxelles, cît şi în Parlamentul European, deoarece ele sînt cunoscute de mai multă vreme, iar desfăşurarea evenimentelor era previzibilă. Încerc doar să extrag o semnificaţie mai generală a acestui balamuc în care trăim. După modesta mea opinie, nici Justiţia nu trebuia să se lase manevrată politic (sau măcar să ne convingă de faptul că a acţionat „curat” pînă la acest moment), nici „deputaţii penali” nu trebuia să se pună la adăpostul Parlamentului (din acest punct de vedere îmi place atitudinea lui Miron Mitrea) şi nici Parlamentul, la rîndul său, nu trebuia să admită recomandarea Curţii Constituţionale (manipulată, ea însăşi, din umbră) cu privire la acceptarea sau refuzul anchetării aleşilor poporului.

În aceeaşi zi ghinionistă şi istorică de 13 august, avea loc înmormîntarea unui bătrîn trecut de 70 de ani din judeţul Hunedoara, care a fost omorît în bătaie de doi „miliţieni”, deoarece s-a opus arestării preventive pentru suspiciunea de furt a unei biciclete. Într-adevăr, „cel mai invers posibil” sau „curat murdar”!