Dosarul mineriadei din iunie 1990 a fost închis. Ministerul Public a anunţat, ieri, că procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu, sub aspectul săvîrşirii, în forma participaţiei improprii, a infracţiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav şi a tentativelor la cele două infracţiuni, în cauza privind decesul a patru persoane şi rănirea altor trei, prin împuşcare, în ziua de 13 şi în noaptea de13/14 iunie 1990. Procurorul general al României, Codruţa Kovesi, a afirmat, săptămîna trecută, că dosarul privind mineriada din 13-15 iunie 1990, în care este vizat şi liderul PSD, va fi soluţionat în curînd, pentru erori în cercetarea acestui caz, generalul Dan Voinea fiind verificat de CSM. Secţia pentru procurori a Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a luat la puricat raportul de activitate al Secţiei Parchetelor Militare (SPM), unde şef a fost mulţi ani generalul magistrat Dan Voinea, reclamat de Codruţa Kovesi la CSM. Generalul magistrat Dan Voinea, procuror militar din 1982, a deţinut şefia Secţiei Parchetelor Militare în perioada 1997-2001, apoi a asigurat interimatul conducerii SPM în perioada mai 2006-octombrie 2007. Raportul inspectorilor CSM a avut în vedere identificarea dosarelor mai vechi de un an de la sesizare şi respectiv mai vechi de şase luni de la începerea urmăririi penale, aflate în curs de instrumentare la procuror sau la organele de cercetare penală. Senatorul Ion Iliescu a caracterizat drept firească decizia Parchetului ICCJ prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa, el susţinînd că vinovaţi sînt cei care i-au incitat pe mineri, cei care au provocat acte rebele şi acţiuni agresive împotriva instituţiilor statului. Totodată, fostul şef al statului a afirmat că mineriadele trebuie judecate una cîte una: “Dacă nu exista 13 iunie, atacurile unor formaţiuni rebele împotriva Poliţiei, Ministerului de Interne, a televiziunii naţionale, cu formula idioată de atunci “Singura soluţie, înc-o revoluţie!”, la trei săptămîni de la alegeri, cînd se pronunţase populaţia ţării, nu era o acţiune aberantă şi periculoasă pentru stabilitatea ţării. Cine apăra stabilitatea ţării, acţiona în interesul ţării. Cine ataca instituţiile statului, forţele acelea rebele sînt principalele vinovate pentru instabilitatea de atunci. Minerii au venit la incitarea acestor forţe nenorocite, care au vrut să tulbure liniştea ţării”.