PROBLEMA PSIHOLOGICĂ În 2012, când a împlinit 150 de ani, diplomaţia românească a stat sub semnul schimbării dese a titularilor acestui portofoliu. În decurs de un an, nu mai puţin de patru miniştri, de la patru partide politice diferite, şi-au asumat pe rând misiunea de a gestiona şi afirma obiectivele de politică externă ale României: întărirea şi consolidarea parteneriatelor cu state membre ale UE şi cu SUA, a relaţiilor de cooperare consolidată cu actorii importanţi pe diverse direcţii geografice, relevante pentru interesele ţării, precum Turcia şi ţările din Caucaz, Orientul Mijlociu sau Extremul Orient. Politica externă românească nu a cunoscut modificări de direcţii, iar dosare precum Schengen sau MCV au avut parte de abordări diplomatice şi publice care au ţinut capul de afiş atât al luptei politice interne, cât şi externe. Aderarea României la spaţiul Schengen, obiectiv ratat în 2011, a devenit unul la fel de greu de atins şi în 2012, şi asta pentru că Olanda continuă să se opună, chiar dacă România era probabil cu mult peste ţările europene în ceea ce priveşte securitatea la frontiere. Conduşi din spate de preşedintele Traian Băsescu, pedeliştii au urmat întocmai planul pus la cale de locatarul de la Cotroceni. În prima etapă, România a adoptat o poziţie de forţă şi şantaj diplomatic. Ne aducem aminte de scandalul cu tirurile de lalele venite din Olanda blocate la intrarea în ţară, pentru că aşa a vrut Băsescu. Numai că poziţia de forţă a României s-a transformat în foarte scurt timp în una de slugă a ţărilor UE. Mai exact, Băsescu a pus la cale un plan de „vânzare” a ţării către statele care i-ar fi putut permite accesul în spaţiul Schengen. Prima etapă era trecerea Portului Constanţa în era managementului privat. Şi cine credeţi că erau favoriţi pentru preluarea Portului Constanţa? Nimeni alţii decât olandezii. Numai că planurile cotroceniste au fost dejucate chiar de la Constanţa, prin depunerea dosarului la PricewaterhouseCoopers de către Lucian Băluţ, ulterior selectat din peste 800 de dosare pentru preluarea funcţiei de CEO la Administraţia Porturilor Maritime Constanţa.

DISTRUCTIVUL BĂSESCU Premierul Victor Ponta afirma, la reuniunea diplomaţiei române, pe 3 septembrie, că aderarea României la Schengen devine „o problemă psihologică a României”. „România îndeplineşte de mult timp toate criteriile tehnice şi toate standardele solicitate ţărilor europene. Cu siguranţă va deveni membru al spaţiului Schengen, iar deciziile politice de anul trecut, eventual de anul acesta, care au întârziat această aderare, vor da, la un moment dat, loc liber realităţilor”, declara Victor Ponta. Toate aceste dispute la nivel internaţional ar fi putut fi evitate dacă România ar fi avut cu adevărat un ministru de Externe şi nu s-ar fi lăsat reprezentată de preşedintele Băsescu. Acelaşi preşedinte care din 2004 şi până în prezent a distrus sistematic relaţia României cu Rusia. România ar fi putut profita de relaţia cu Rusia, şi astăzi am fi fost ţara de tranzit pentru conducta de gaz care, bineînţeles, ne-ar fi adus o serie de beneficii, începând cu un preţ mai „uman” la gazele naturale de import. Numai că iresponsabilul preşedinte s-a gândit că un atac verbal la adresa Rusiei îi va aduce mult mai multe beneficii. „Marea Neagră nu este lac rusesc” a fost expresia care a transformat România într-o ţară nongrata pentru Rusia lui Putin. Acum, noul Guvern USL doreşte restabilirea unei relaţii predictibile, pragmatice a României cu Rusia, bazată pe respect reciproc. În ceea ce priveşte relaţiile cu Ungaria sau Serbia, la un moment dat tensionate, noul Guvern doreşte să reaşeze toate aceste probleme în aşa fel încât România să-şi recâştige respectul.