În ţara pe invers toate sînt anapoda. Ne doare capul şi nu ştim de ce! Excesul de autoritate prezidenţială afectează grav sănătatea democraţiei! Amărăşteanul a fost prins ca într-o menghină între două partide ţaţă. Stă în cur pe caldarîm şi ascultă cum se înjură aliaţii politichiei peste capul său. Ba pe-a mamei dumneavoastră, etc. În ţara pe invers scandalagiii sînt la putere. Din cînd în cînd, din cauza vîntului, care hotărăşte soarta ţării pe invers, se trezeşte cu cîte un scuipat pe faţă. În ţara pe invers se practică divorţul politic. Martorii sînt recrutaţi de prin vecini. Sigur, cei mai talentaţi şi mai documentaţi sînt politicienii zbanghii cu propulsie autonomă maghiară de la UDMR. Lor, dacă vrei să le cîştigi simpatia, e suficient să le promiţi un loc pe podiumul guvernării. În ţara pe invers, la plăcinte, cerinţele pe cap de politician au crescut vertiginos. Cu răspunderea, aia ministerială şi de orice fel, stăm prost. în ţara pe invers partidele îşi fac partajul în stradă. Îşi dau reciproc cu bulendrele în cap. Revendică lucrurile primite, ca zestre, de la mama. Îşi numără tigăile şi defilează cu oala de sarmale în spate. Ţara pe invers este dominată de mahalaua politică. Doctrina constă în gura mare, cît mai mare cu putinţă! În ţara pe invers, miniştrii sfidează Parlamentul după metoda “Bîşti”. Vitezomană din fire, Elena Udrea îi recomandă sec lui Ludovic Orban să ia viteză. În primăvară, din cîte reţin, ne-a dat lumină. A venit Flutur cu lampa lui. În ţara pe invers se face politică cu mopul. Cu ţoalele şi genţile scumpe din dotare, doamna Udrea reprezintă liantul dintre norocoşii capitalismului de la noi şi clasa muncitoare, căreia i se recomandă excursiile în paradis. Ceea ce înainte suna a lozincă, azi, a devenit realitate. Clasa muncitoare merge în paradis. Trăiască turismul proletar. În ţara pe invers învăţăm mersul racului. Parcă ne mişcăm în spaţiul cosmic sau participăm la un concurs de înot cu obiecte subacvatice. Din cauza efectelor generate de gravitaţia prostiei, mergem cu ghetele pe sus şi cu capul în jos. În mod normal, la o astfel de altitudine, ar trebui să ne dea borşul pe nas. Aveţi puţintică răbdare. Poporul este luat la mişto. Vrei papa? E criză. Pe timp de criză, şmecherii patriei mănîncă lacomi cozonac cu multe stafide. Dalmaţianul dă lecţii magistraţilor şi umileşte Justiţia. Ca reflex, i-a rămas durerea din perioada în care procurorii îi frecau ridichea cu rindeaua flotei. În ţara pe invers, procurorul general este pus să stea în genunchi pe coji de nucă. Din cîte ştiu, nici măcar cojile de nucă nu provin din producţia proprie! În ţara pe invers, mondialii au parte, iar măgarii au spate. Fără spate, în ţara pe invers, nu poţi circula, pentru că eşti tot timpul expus accidentelor. În ţara pe invers este interzisă orice asemănare sau confuzie între preşedinte şi un biet gazetar. De asemenea, sînt interzise cu desăvîrşire interpretările pe această temă, fiind considerate ofensă… Pentru preşedinte, după cum reiese din repulsia manifestată direct şi natural, gazetarul este o balegă pe covorul de la Cotroceni. Aţi văzut cum strîmbă domnia sa din nas în vecinătatea puilor de găozari şi a virtualelor ţigănci împuţite?