Israelul şi Franţa au avut, cu peste 50 de ani în urmă, un acord secret pentru a produce în comun o bombă nucleară, conform unei noi biografii a actualului vicepremier israelian, Shimon Peres. Acordul a fost anulat ulterior, dar dezvăluirea făcută în cartea istoricului israelian Michael Bar-Zohar aruncă o nouă lumină asupra profunzimii implicării Franţei în transformarea Israelului în singura putere nucleară din Orientul Mijlociu. Bar-Zohar a declarat că informaţiile provin din documente declasificate recent din arhivele guvernamentale israeliene şi franceze, legate de rolul-cheie jucat de Peres, acum în vîrstă de 83 de ani, în lansarea proiectului nuclear israelian, cu peste 50 de ani în urmă.

Shimon Peres, vicepremier şi candidat pentru funcţia de preşedinte al statului, este laureat al premiului Nobel pentru Pace din 1993. Cartea dezvăluie însă detalii privind felul în care politicianul născut în Polonia şi-a lansat cariera cu scopuri mai puţin paşnice, construirea capacităţii militare israeliene, obţinerea de armament şi cumpărarea unui reactor atomic din Franţa. Experţii cred că Israelul a folosit reactorul de la Dimona, construit cu ajutorul Franţei în anii '60, pentru a produce pînă la 200 de focoase nucleare. Israelul nu confirmă şi nici nu infirmă aceste informaţii, precizînd numai că nu va fi prima ţară care va introduce armele atomice în Orientul Mijlociu. Cartea intitulată “Shimon Peres – Biografia”, o ediţie în limba engleză a celei ebraice, dezvăluie noi detalii privind discuţiile secrete purtate de Peres cu Franţa pentru încheierea acordului privind reactorul. Cel mai important este acordul secret semnat de Peres în 1957, la Paris, cu premierul francez Maurice Bourges-Maunoury, la cîteva luni după încheierea acordului privind reactorul. Documentul prevedea cooperarea celor două ţări în domeniul cercetării şi producţiei de arme nucleare. Franţa a renunţat la acord după cîţiva ani, în urma presiunilor diplomatice uriaşe exercitate de SUA. Totuşi, experţii consideră că fie şi numai faptul că acest pact a fost încheiat are o semnificaţie istorică. Cartea prezintă modul în care Peres a perseverat, susţinîndu-şi punctul de vedere în faţa altor lideri israelieni, printre care se număra şi Golda Meir, şi care aveau obiecţii faţă de lansarea unui program nuclear israelian, temîndu-se de reacţia Occidentului, într-un moment în care majoritatea ţărilor vestice refuzau să vîndă arme Israelului. Franţa, care a vîndut Israelului primele avioane militare, avea cele mai apropiate relaţii cu Israelul dintre ţările occidentale. Unii oficiali francezi se identificau chiar cu statul evreu în conflictul cu ţările arabe, într-un moment în care Franţa se confrunta cu o revoltă armată în Algeria.

Cartea oferă detalii privind cariera politică a lui Peres, începută ca asistent al prim-ministrului israelian, David Ben-Gurion. Peres este considerat, în prezent, unul din potenţialii succesori ai premierului Olmert, în cazul în care criza politică din Israel va determina demisia acestuia.