Indiferent ce discuţii au mai avut loc ieri, la Guvern, nu ştiu ce se va întîmpla astăzi, în Parlament! Subiectul cel mai fierbinte, care a pus ţara pe jar, rămîne legea salarizării unitare.

Rar ne-am confruntat, în ultimele două decenii de democraţie originală, cu un proiect legislativ atît de controversat. Eu îmi mai aduc aminte doar de Legea Fondului Funciar şi de Legea Caselor Naţionalizate, deşi nu sînt sigur nici măcar de faptul că am scris titlurile legilor corect. Numai că, în 1991 şi 1996, cînd au fost adoptate acele acte normative, dacă nu greşesc, n-au avut loc asemenea proteste, precum sînt hotărîte sindicatele să organizeze acum. Una dintre explicaţii poate fi şi aceea că mişcarea sindicală nu era, la vremea respectivă, atît de bine organizată, aşa cum este astăzi. Dar nici legile în sine, deşi aveau mulţi contestatari, nu produceau nedreptăţi sociale atît de mari, cum se întîmplă cu actualul proiect legislativ. Cea mai proastă idee care îi poate veni în minte unui guvern este aceea de a umbla la veniturile oamenilor! Aşa se face că Emil Boc şi Gheorghe Pogea şi-au aprins paie în cap, cum zice un vechi proverb românesc…

În schimb, ceea ce mă deosebeşte pe mine de opiniile altor politicieni sau gazetari este neputinţa de-a pricepe de ce atîta grabă cu această lege. Sînt de acord că ea se află pe agenda electorală a lui Traian Băsescu, dar, dacă proiectul este atît de prost sau nemulţumitor pentru oameni, atunci de ce se mai grăbeşte PD-L-ul să-l adopte, căci riscă să transforme acest act normativ într-un bumerang politic care îi spulberă foarte multe voturi candidatului Băsescu?! Cunosc şi eu exigenţele FMI-ului şi termenul calendaristic pe care ni l-au acordat, însă Fondul Monetar Internaţional nu ne obligă să facem legi defectuoase sau nedrepte… O lege, indiferent cine sînt autorii ei, care stîrneşte mînia şi protestele magistraţilor, poliţiştilor, cadrelor medicale, profesorilor şi funcţionarilor publici devine absurdă dacă provoacă o asemenea solidaritate socială de protest!

Voi amîna concluziile poimîine, deoarece ora la care trebuie să predau redacţiei editorialul de a doua zi mă constrînge să nu aştept încheierea lucrărilor din Parlament, însă presimt de pe acum că legea salarizării unitare, sau cum naiba se mai numeşte ea, dacă rămîne nemodificată, va fi o adevărată bombă cu explozie politică întîrziată pentru actualul preşedinte şi viitor candidat, cel care va ţine astăzi un discurs în faţa Camerelor reunite, pe care toată presa îl aşteaptă.

Spre deosebire de ceea ce îl acuză mulţi alţii, eu cred că Traian Băsescu îşi taie craca de sub picioare singur, puţin ajutat de Emil Boc şi ministrul de Finanţe, asta şi pentru că, vorba lui Mircea Geoană, cînd a comentat alt caz, cine se aseamănă, se adună şi, adaug eu, se duc de rîpă împreună!