Am fost \"împins\" de la spate când am intrat pentru prima dată în redacţia cotidianului Telegraf. Un unchi de-al meu, avocat, a deschis uşile redacţiei ca şi

cum era la el acasă şi le-a demonstrat celor de la \"Telegraf\" că pierdeau dacă nu-i dădeau o şansă tânărului Adrian Gorpin. Îmbrăcat la costum, deşi era august şi cele 35 de grade Celsius te topeau la propriu, am intrat în biroul secţiei Social. Parcă îl şi văd pe John Chivăran cum meşterea la goeleta din lemn de stejar în timp ce Iuliana Florea, şefa secţiei, îi corecta un articol. Sfios, m-am aşezat la un birou ferit de unde observam toată echipa. Din colţul de la geam, cu un zâmbet uşor, Claudia Constantin începe să mă descoasă... Cine eşti? Ce cauţi aici? O să-ţi pară rău, ai să vezi... Iar eu răspundeam ca la un interogatoriu. Sunt Adrian şi vreau să devin jurnalist! Şi uite aşa, după multe zile în care eram pasat de la unul la celălalt mai ceva ca o minge de ping pong, am prins prima ştire. Nu era niciun reporter liber, iar Iuliana Florea s-a uitat la mine, mi-a dat o staţie de emisie-recepţie şi dus am fost. Articolul a apărut apoi pe prima pagină a ziarului \"Telegraf\", iar toată familia citea şi recitea frazele scrise de Adrian Gorpin, corectate de Iuliana Florea şi avizate de Mona Lisa Popa, redactorul-şef. Anii au trecut şi am ajuns în Kosovo, Afghanistan şi Olanda. Locuri pline de experienţe unice, multe aşternute în frazele care compuneau corespondenţele de la faţa locului. Greu de descris în câteva cuvinte ce a însemnat pentru mine experienţa trăită împreună cu întreaga redacţie a cotidianului \"Telegraf\", dar spun cu mâna pe inimă că a însemnat o adevărată şcoală de jurnalism.

Adrian Gorpin Petrescu, fost reporter \"Telegraf\", actual producător al Ştirilor Pro Tv Constanţa