Aproximativ 20% dintre internările înregistrate anual sunt făcute pentru copii, dar, deşi solicitările de acest tip sunt onorate chiar şi pentru afecţiuni care ar putea fi tratate în ambulatoriu, apar probleme în privinţa calităţii serviciilor, se arată în Strategia pentru protecţia copilului. Potrivit Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului, aprobată de Guvern în decembrie 2014 şi publicată joi, 15 ianuarie, în „Monitorul Oficial“, serviciile de specialitate ambulatorii sunt puţin dezvoltate, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, şi sunt disponibile în special în mediul urban, concluzia fiind că accesul prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, gratuit, este deficitar, întrucât timpul de așteptare este lung şi apare necesitatea de a apela la servicii medicale cu plată.

”Servicii spitaliceşti sunt furnizate prin circa 350 de spitale, 20% dintre internările care apar anual fiind făcute pentru copii. La nivelul serviciilor spitaliceşti, solicitările de internări pentru copii sunt onorate, chiar şi pentru afecţiuni care ar putea fi tratate în ambulator, dar apar probleme în privinţa calităţii serviciilor şi continuităţii îngrijirii post-externare. Un fenomen îngrijorător îl constituie persistenţa părăsirii în unităţile sanitare a nou-născuţilor/copiilor de vârste mici”, se arată în documentul citat. Specialiştii din domeniul protecţiei copilului susţin că un tip special de servicii necesare din punctul de vedere al sănătăţii publice îl constituie asistenţa medicală din unităţile de învăţământ. ”Reţeaua medicilor şcolari este una extrem de restrânsă, subfinanţată şi deficitară în resursa umană, lăsând descoperită aproape în totalitate componenta de prevenţie şi promovare a sănătăţii copiilor în mediul şcolar. În acest domeniu, nu s-a evidenţiat o strategie coerentă de dezvoltare în ultimele două decenii, acoperirea fiind în scădere”, se mai arată în document. Iniţiatorii Strategiei menţionează o cercetare realizată asupra serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România, care a arătat că există aproximativ 20 de centre de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi, iar printre dificultăţile identificate în acest sistem s-au remarcat orientarea excesivă a sistemului public spre aspectele curative, în detrimentul prevenţiei, dificultăţile privind constituirea unor echipe terapeutice complexe, lipsa comunicării formale între specialiştii implicaţi sau lipsa colaborării eficiente între sistemul educaţional şi cel de protecţie şi asistenţă socială a copilului. Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului vizează implicarea activă a medicului de familie şi specialiştilor medicali din comunitate în depistarea copiilor aflaţi în situaţii de risc şi în orientarea lor către servicii de prevenţie primară şi secundară, identificarea de modalităţi flexibile de asigurare a accesului tuturor copiilor la servicii de medicină dentară preventive şi curative, pe cât posibil gratuite, dar şi de modalităţi de asigurare a accesului copiilor la serviciile necesare de asistenţă medicală de specialitate în ambulatoriu.