Astăzi, legea electorală interzice orice formă de campanie, pentru a lăsa alegătorii liniştiţi, ca să poată reflecta asupra opţiunii de vot pe care şi-o vor exercita mâine. Presa, la rândul ei, este obligată să respecte această regulă. Din acest motiv mi-am ales o temă mai „paşnică”, dacă pot să mă exprim astfel, însă suficient de actuală.

De mai multă vreme urmăresc cu interes emisiunea economică a lui Moise Guran, pe care postul de televiziune Antena 3 o difuzează zilnic, de luni până joi, în fiecare săptămână. Uneori, subiectele sale fac să se intersecteze economicul cu politicul, dar nu tendenţios sau partizan, ci la modul general. Îmi place mentalitatea moderatorului şi felul în care îşi relizează emisunile acest tânăr, care a recunoscut că, în 1989, încă nu împlinise nici măcar 18 ani. Tocmai din acest punct aş vrea să plec.

Acum câteva zile, în plină campanie electorală incendiară, Moise Guran a prezentat un sondaj, efectuat în întreaga Uniune Europeană, de nu mai ştiu care institut, în legătură cu opinia oamenilor despre felul în care cred ei că li s-a schimbat viaţa în ultimele două decenii. Nu vreau să generalizez prea mult, căci nu am spaţiu, aşa încât mă voi referi doar la România. Nu mi-a venit să cred când am constatat că 46% din români consideră că trăiesc mai prost decât înainte de 1989! Doar 30% din conaţionali cred că trăiesc mai bine, iar aproape un sfert dintre ei nu ştiu ce să răspundă. Aşa arată eşantionarea populaţiei pe care s-a efectuat sondajul, iar marja de eroare este destul de mică. Misterul începe să se dezlege abia în momentul în care se face conexiunea statistică între opinia şi vârsta celor intervievaţi. Începând de la cei care abia se năşteau în urmă cu 20 de ani, trecând prin generaţia lui Moise Guran şi ajungând la nivelul maxim de 40 de ani, ca vârstă, avem de-a face cu cei mulţumiţi. Este partea cea mai activă a populaţiei actuale. Pe măsură ce vârsta celor cuprinşi în sondaj creşte, apare îndoiala faţă de o opinie fermă, ajungându-se în final la cei nemulţumiţi, consideraţi de vârsta „a doua” sau „a treia”. Desigur, există şi excepţii, dar acestea confirmă regula, de fapt! Asta m-a făcut să-mi amintesc un amănunt biblic despre care am mai vorbit cândva, la această rubrică. După fuga evreilor din robia egipteană, Vechiul Testament spune că Moise i-a purtat pe iudei prin deşert vreme de patru decenii, până când a murit şi ultimul om care cunoscuse acel coşmar. Abia după aceea s-au îndreptat spre Ţara Sfântă, unde s-au aşezat definitiv. Înţelegeţi metafora?

Mâine este primul tur al alegerilor prezidenţiale, iar pe 22 decembrie vom celebra 20 de ani de libertate, după robia comunistă. A trecut prea puţin timp? Profeţia lui Brucan nu a fost suficientă? Ar fi bine să mergem cât mai mulţi la vot, pentru a ne recâştiga încrederea în noi înşine şi pentru a dovedi celor nemulţumiţi sau care mai au îndoieli, că puterea se află cu adevărat în mâinile noastre. Dacă nu procedăm astfel, înseamnă că Moise a avut dreptate…