Am sentimentul că în PD-L Constanţa s-a decretat zi de doliu după demisia domnului Cătălin Filişan din Consiliul Local Municipal. Nu-mi amintesc ca, în ultimii ani, să fi auzit un cor de bocitoare atît de sonor, cu multe motive folclorice, precum cel al pedeliştilor constănţeni. Rînd pe rînd, cu o voce gravă şi cu o mimică adecvată momentului de tristă amintire, diverse personalităţi ale partidului îşi exprimă eternele regrete în legătură cu demisia lui Filişan, un om valoros, bla-bla-bla… Cred că Stelian Duţu, fostul mare strateg al pedeliştilor constănţeni, este măcinat de o firească şi voluptuoasă invidie. Demisia sa din PD-L nu a fost primită cu hohote de plîns. Poate cu un scurt şi palid oftat din partea lui Titi Chirilă, care semăna mai mult a uşurare. Din cîte îmi amintesc, nu şi-a smuls nimeni părul din cap, cum se întîmplă acum, într-un moment crucial al negocierilor dintre PD-L şi PSD, după demisia lui Filişan din CLM. Din evocările apărute în presă înţeleg că domnia sa era singurul combatant pedelist care se punea în gură cu Radu Mazăre! Pe această temă a luptei cu reacţiunea pesedistă, Cătălin Filişan este zugrăvit ca un martir în viaţă. Brav erou. Neînfricat combatant în răzbelul cu primarul Constanţei, după cum reiese din însemnările epistolare ale cronicarului Adrian Gheorghiţă. Păi, fraţi pedelişti, dacă Filişan rămînea mereu singur în tranşeele luptei împotriva “imperialismului pesedist”, să înţeleg că ceilalţi o tuleau sau se ascundeau pe sub bănci? Şi mai zicea cineva, unul care mă înjură tot timpul, că PD-L a devenit o forţă în peisajul politic constănţean! Aiurea. Filişaneeee, cui ne laşi, mamă? Cine o să-l mai sperie pe Radu Mazăre la şedinţeeeee?! Cine se mai pune de-a curmezişul ca pe calea ferată scoasă din uz? Cine ne mai arată nouă nedreptăţiliiiiii? Dacă iau în calcul bocetele celor ce au plîns pe umărul presei, trag concluzia că, în Consiliul Local Municipal Constanţa, PD-L a rămas fără portavoce! Şi, atunci, întreb, ceilalţi cu ce fel de soluţie freacă menta? Demisia domnului Filişan a băgat organizaţia judeţeană a PD-L în melancolie. Activiştii de frunte ai partidului au luat poziţia drobului de sare, analizînd situaţia din acest unghi. Dacă Filişan este de neînlocuit în CLM, în loc de scîncete, bocete şi blesteme, ar fi fost mai utilă o discuţie serioasă pentru ca războinicul să fie convins să nu dea bir cu fugiţii. Cum o să se descurce PD-L fără pumnul său de fier? Cine o să mai zgîndăre coaliţia PD-L-PSD în CLM? În Consiliul Judeţean, de bine sau de rău, vom vedea în timp, a rămas Adrian Gheorghiţă, care, zice el, s-a specializat în lupte corp la corp cu Nicuşor Constantinescu, preşedintele CJC. În realitate, tulbură apele cu băţul. Le tulbură şi face mult zgomot pentru nimic. Mă tem că, în privinţa domnului Filişan, regretele sînt doar parţiale. Poate aşa se explică faptul că onor conducerea partidului nu s-a dat de ceasul morţii pentru a-l determina să se răzgîndească. Să fie oare de vină trecutul său liberal? Să fi contat în calcule şi suspiciunile celor care cred că gruparea liberală din interior nu ar fi străină de aţîţarea spiritelor în diverse dispute? Sau poate că la mijloc este vorba de un mic calcul meschin. S-a eliberat un loc. Asta înseamnă că “petiţia” unui nemulţumit din partid, pentru că posturile de conducere s-au dovedit a fi prea puţine faţă de numărul mare de specialişti pedelişti, poate fi rezolvată favorabil. Momentul cu cîntece de dor şi jale dedicat demisiei domnului Filişan nu este unul singular în viaţa PD-L Constanţa. De cîteva săptămîni încoace, diverşi pedelişti îi pîrăsc peste tot pe pesedişti, ne arată buba ca să ne convingă că au fost bătuţi în recreaţie, pozînd permanent în victime. Ba că le-au fost suflate de sub nas nu ştiu ce posturi, ba că nu sînt lăsaţi să muncească pentru binele judeţului etc. Mă rog, chestii şi socoteli de preşcolari în politică. Un lucru este cert. PD-L nu ştie să gestioneze relaţia cu PSD. Acum, după demisia domnului Filişan, îşi va reveni cu mare dificultate. Grea pierdere!