Ce uşor aruncă vorbe-n vânt şi ce repede se spală pe mâini preşedintele României, de parcă nici usturoi electoral n-a mâncat şi nici gura nu-i miroase! Dacă, în politica de stat, greşeala recunoscută ar fi pe jumătate iertată, Traian Băsescu şi-ar putea face iluzii că bate la Porţile Paradisului, deşi, de fapt, îl feresc de suspendare doar câteva voturi în parlament, adică se află pe marginea prăpastiei atât la propriu, cât şi la figurat... Când eşti autorul direct al unor măsuri economice catastrofale pentru populaţie, nu se şterge totul cu buretele dacă zici \"pardon\" sau te scuzi spunând, la modul impersonal, \"a fost o eroare politică\".

Aşa a procedat ieri şeful statului, ceea ce a stârnit, dacă nu indignarea, măcar ironia mai multor comentatori. După ce au trecut cu tăvălugul peste pensii şi salarii, pe lângă faptul că legile iniţiate de tine, ca să nu zic comandate, au provocat cea mai mare inflaţie din ultimii ani, spulberând viaţa de zi cu zi a milioane de români, nu poţi să vii şi să declari public \"eu am vrut altfel sau altceva, dar am fost obligat de criza mondială şi de Curtea Constituţională, care a respins prima mea propunere.\" Acest citat este fictiv, dar eu am folosit ghilimelele doar ca pe o figură de stil. Stilul ăsta de dezvinovăţire, aruncând anatema pe altcineva, îi este caracteristic lui Traian Băsescu...

Dar mai e ceva. Din astfel de afirmaţii reiese că ţara a fost \"salvată\", dar populaţia... sacrificată! E ca intervenţia pompierilor de la incendiu, când fac mai multe pagube decât focul în sine. \"Ţara\" nu suntem chiar noi?

Ieri, preşedintele a fost \"pompieristic\" şi cinic!