Ca şi la ediţia precedentă, tot 32 de formaţii s-au aliniat la startul preliminariilor, echipele fiind împărţite în opt grupe, iar cîştigătoarele s-au calificat în sferturile de finală. UEFA a desemnat Iugoslavia drept gazdă a turneului final.

“Tricolorii”, neînvinşi în grupă

Echipa României a fost repartizată în grupa a IV-a, alături de reprezentativele Danemarcei, Spaniei şi Scoţiei. Chiar dacă “tricolorii” nu au înregistrat vreo înfrîngere, cele cinci remize şi doar o victorie, reprezentînd şapte puncte, au fost insuficiente pentru calificarea în sferturi. Spania a ocupat primul loc în această grupă. Iată care au fost rezultatele înregistrate de echipa noastră în cele şase partide: 0-0 şi 6-1 cu Danemarca, 1-1 şi 2-2 cu Spania, 1-1 şi 1-1 cu Scoţia. Celelalte şapte cîştigătoarea ale grupelor au fost: Cehoslovacia, Ţara Galilor, Iugoslavia, Olanda, URSS, Belgia şi RFG.

Est contra Vest

În sferturile de finală, Olanda (vicecampioana mondială din 1974) a eliminat Belgia, printr-o dublă victorie: 5-0 şi 2-1, RFG-ul a trecut de Spania: 2-0 şi 2-0, Iugoslavia i-a liniştit pe galezi: 2-0 şi 1-1, iar surpriza sferturilor a realizat-o Cehoslovacia, care a eliminat reprezentativa URSS-ului: 2-0 şi 2-2. Astfel, Olanda, RFG-ul, Cehoslovacia şi Iugoslavia s-au calificat pentru turneul final din Iugoslavia.

Ediţia... prelungirilor

Cehoslovacia a continuat să surprindă şi în semifinale, învingînd Olanda, la Zagreb, cu 3-1, după prelungiri (1-1 după 90 de minute; la pauză: 1-0). Panenka, Nehoda şi Masny au tranşat în favoarea lor duelul cu Neeskens, Krol, Rep şi Cruyff, într-un moment în care toată lumea aştepta o reeditare a finalei de la CM din 1974. La Belgrad, RFG a dispus de naţionala ţării gazdă, Iugoslavia, tot după prelungiri, cu 4-2 (2-2 după 90 de minute; la pauză: 0-2). În finala mică, desfăşurată la Zagreb, Olanda a intrat în posesia medaliilor de bronz, datorită succesului cu 3-2 din confruntarea cu Iugoslavia, după prelungiri (2-2 după 90 de minute; la pauză: 2-1).

Loteria loviturilor de departajare

S-a spus despre ediţia din 1976 a Campionatului European că a fost mai lungă decît precedentele, deoarece, atît în semifinale, cît şi cele două finale, au fost necesare prelungirile şi chiar lovituri de la 11m pentru stabilirea învingătoarei. Finala mare, disputată între Cehoslovacia şi RFG, a avut loc pe 20 iunie 1976, la Belgrad. La capătul celor 90 de minute de joc, scorul a fost egal: 2-2 (la pauză: 2-1). După ce Svehlik (min. 8) şi Dobias (min. 25) au adus un avantaj de două goluri pentru Cehoslovacia, RFG-ul a redus din diferenţă pînă la pauză, gol Dieter Muller (min. 28). Şi atunci cînd nimeni nu se mai aştepta, în min. 89, Holzenbein a dus meciul în prelungiri, restabilind egalitatea. În cele 30 de minute suplimentare, cum niciuna din echipe nu a mai înscris, campioana europeană s-a decis în urma loviturilor de departajare, cîştig de cauză avînd Cehoslovacia, care a marcat de cinci ori din penalty, în timp ce vest-germanii au înscris doar de trei ori de la punctul cu var. Jucătorii care au fructificat loviturile de la 11m au fost: Masny, Nehoda, Ondrus, Jurkemik şi Panenka - pentru Cehoslovacia; Bonhoff, Flohe şi Bongartz - pentru RFG. Scor final: Cehoslovacia - RFG 7-5 (2-2, 2-2, 2-1) - după prelungiri şi lovituri de la 11m. Iată şi formaţiile care au evoluat în această finală - Cehoslovacia: Viktor - Pivarnik, Ondrus, Capkovic, Gogh - Dobias (94 Vesely), Panenka, Moder - Svehlik (79 Jurkemik), Masny, Nehoda; RFG: Sepp Maier - Vogts, Schwarzenbeck, Beckenbauer, Dietz - Wimmer (46 Flohe), Beer (79 Bongartz), Bonhoff - Hoeness, Dieter Muller, Holzenbein. A arbitrat: Sergio Gonella (Italia).