De trei zile încoace, dacă nu chiar începând din weekend-ul trecut, toată lumea vorbeşte despre data fatidică de 1 septembrie şi despre posibila sau foarte probabila remaniere guvernamentală. Vulpoiul de Băsescu a tăcut mâlc şi a lăsat presa să toace subiectul. Până şi Emil Boc a evitat declaraţiile pe această temă, de parcă schimbarea unui ministru s-ar face pe loc, cât ai bate din palme, nu în urma unui laborios şi suficient de îndelungat proces de analiză. Am scris şi eu despre acest subiect încă înaintea dezbaterilor de acum, aşa că nu doresc să mai reiau discuţia. Un singur lucru interesant merită precizat, anume ce interese personale îşi va sacrifica Traian Băsescu, pentru că el nu prea este obişnuit să facă aşa ceva, dar de data asta este obligat de situaţie. Orice logică elementară ne spune că nevoia de voturi în parlament ar trebui să-l determine să nu se atingă de miniştrii UDMR sau de Gabriel Oprea de la UNPR. Dar ce va face cu camarila sa şi cu clientela politică ascunse în spatele unor nume precum Videanu, Berceanu sau Udrea? Vom afla în curând, când vom asista la un nou episod din spectacolul cinismului băsescian!

În aşteptarea deznodământului, am reflectat la o ironie tristă a istoriei, cu care execrabila guvernare din ultimii doi ani ne-a confruntat pe noi, aproape toţi românii. Pe vremea comunismului trăiam sub dictatură, adică nu eram liberi, pe lângă faptul că ne era frică, frig şi foame... Astăzi am câştigat libertatea, dar nu ştim ce să facem cu ea sau cum să ne bucurăm de ea. Astăzi nu ne mai este frică de Securitate sau Miliţie, ci de ziua de mâine şi de pierderea locului de muncă. Astăzi nu ne mai este frig, dar confortul termic ne costă din ce în ce mai mult, până la sufocare financiară. Astăzi găsim mâncare pe toate drumurile, dar nu toţi ne-o permitem, iar unii dintre noi continuă să fie înfometaţi. Ce ziceţi de comparaţia asta, după 20 de ani? Eu nu sunt un nostalgic al comunismului, dimpotrivă, dar nu pot să nu constat că fiecare atribut pozitiv din noua noastră viaţă este urmat de un \"dar\"!

Era să uit: în calendarul ortodox, 1 septembrie este \"începutul anului bisericesc\"... Poate se îndură Dumnezeu de noi şi primim un semn bun, ca un adevărat nou început!