Un simbol european al luptei anticorupţie, celebrul procuror Antonio Di Pietro, care a ieşit învigător în înfruntarea extrem de inegală pe care a condus-o şi care a marcat lumea politică a Italiei anilor '90, s-a aflat, zilele acestea, la Bucureşti, ca invitat special al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti. El a vorbit, în cadrul unei conferinţe ce face parte din seria McCann/Thiess Conferences, despre importanţa combaterii corupţiei politice şi despre ce a presupus celebra operaţiune „Mani Pulite”, care a dus la decimarea scenei politice italiene. Conferinţa a fost intitulată, sugestiv, „Justițiarul” şi a fost susţinută de prezenţa decanului Flavius Baias, a fostului preşedinte al României Emil Constantinescu, dar şi a unui numeros auditoriu, format din judecători, procurori, avocaţi şi studenţi.

Fostul procuror Antonio Di Pietro a descris corupţia ca fiind “un rău care exista încă din antichitate, dar care a evoluat, subminând instituţiile, economia, principiul democratic şi mediul de afaceri”. Di Pietro a descoperit schema sistematică de corupţie prin care oamenii de afaceri ofereau mită pentru a primi diferite contracte guvernamentale - descoperire care a dus la arestarea unui lider al Partidului Socialist din Italia şi nu numai. Di Pietro a abordat metode revoluţionare de investigare, iar operaţiunea pe care a creat-o şi condus-o, denumită “Mani Pulite” (n.r. - “Mâini Curate”), l-a pus în postura de a primi ameninţări, de a fi ţinta mai multor atacuri, ajungând să se deplaseze numai escortat de poliţie, într-o coloană de maşini blindate.

În 1994, Di Pietro s-a retras din cariera juridică şi a început una politică, ocupând, de-a lungul anilor, poziţii precum ministru, senator, membru al Parlamentului European şi lider fondator al Partidului Italia dei Valori (n.r. - „Italia Valorilor”).

Di Pietro: “Este o datorie pentru fiecare ţară democrată să combată corupţia!”

Niciodată nu e prea târziu să combaţi corupţia, a transmis experimentatul fost procuror. El a descris un tablou al corupţiei din Italia, subliniind că niciodată nu este prea târziu pentru a începe o luptă anticorupţie şi că este datoria fiecărei ţări democrate să ducă o astfel de luptă: “Ca să spunem lucrurilor pe nume, în ţara mea, nume mari din scena politică au devenit mari prin primirea banilor murdari sau prin cumpărarea voturilor. Toate acestea subminează principiul democratic şi subminează şi mediul de afaceri, deoarece, prin foloase necuvenite, anumite firme sau politicieni obţineau contracte pe care nu le meritau. Este o datorie pentru fiecare ţară democrată să combată corupţia. Şi niciodată nu este prea târziu să faci acest lucru. Am fost întrebat cu privire la faptul că România începe de-abia acum să lupte împotriva corupţiei, la câteva decenii după Italia, dar eu spun că este mai bine mai târziu decât niciodată, iar România nu este ultima ţară care a început acum lupta anticorupţie. Iar astăzi corupţia nu mai este locală, este transfrontalieră şi internaţională, prin urmare are nevoie de legi şi directive comune pentru combaterea sa. Avem nevoie de reguli comune la nivelul Uniunii Europene şi sper să ajungem la o legislaţie comună de combatere a corupţiei şi să avem autorităţi judiciare comune care luptă în acelaşi fel în a combate corupţia”.

Ce spune experimentatul luptător împotriva corupţiei despre Kovesi

În ceea ce o priveşte pe şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, Di Pietro a declarat scurt: “Mi se pare că e o femeie care îşi face datoria. Să o lăsăm să şi-o facă”. De altfel, Antonio Di Pietro susţine că procurorii trebuie să fie lăsaţi să lupte independenţi împotriva grupurilor infracţionale şi nu trebuie să se încerce decredibilizarea lor. „Sunt avocat şi practic această meserie, dar mi se pare foarte dificilă”. De asemenea, Di Pietro şi-a exprimat regretul profund că a luat decizia de a părăsi magistratura: “Îmi pare rău că am părăsit magistratura, am un regret adânc. Am încercat să fac politică şi să aduc un suflu nou, dar anul trecut am renunţat şi la politică, iar acum merg prin universităţi şi prezint povestea mea. Sunt şi avocat şi practic această meserie, dar mi se pare foarte dificilă. Respect foarte mult profesia de avocat, este necesară şi fundamentală într-un stat de drept, dar am întâlnit situaţii în care am fost abordat în calitate de avocat de nişte nume atât de grele ale criminalităţii şi ale mafiei încât nu puteam face faţă”.

Adevărata problemă cu care se confruntau procurorii italieni în acele vremuri era sistemul legislativ, mai spune Di Pietro: ”Nu comportamentul colegilor mei, care au rămas după ce eu mi-am dat demisia, a fost problema, ci faptul că li s-au luat armele tehnice pentru a nu continua lupta şi până acum câţiva ani au fost adoptate o serie de legi care să le împiedice munca, să le-o facă din ce în ce mai grea. Asta până acum câţiva ani, când am observat că lucrurile încep să se schimbe în bine”.

“Autorităţile judiciare pot da rezultate doar dacă sunt independente”

Di Pietro a subliniat încă o dată, în urma unei întrebări, importanţa independenţei autorităţilor judiciare în orice luptă dusă împotriva infracţionalităţii: ”Societatea civilă ne-a fost alături, iar presiunea acesteia a împiedicat ca sistemul mafiot politic şi sistemul mafiot din lumea de afaceri să reacţioneze imediat. Şi presa sau canalele de informaţii au fost importante. Au transmis în direct la televizor şi toţi cetăţenii au putut să vadă ce aveau de zis politicienii, au putut asculta în direct cum îşi recunoşteau sau negau implicarea şi au putut astfel să-şi facă o impresie directă, nemediată. Autorităţile judiciare doar dacă sunt independente pot da rezultate. Şi asta a fost forţa care a facilitat cercetările nostre, pentru că nu a trebuit să răspundem în faţa politicului sau a autorităţilor. Cu privire la schimbul de informaţii între autorităţile judiciare, el a existat şi e bine că există, atât în Italia, cât şi în România, dar trebuie să fim atenţi şi o să vă explic de ce; noi am avut momente în care am colaborat intens cu autorităţile judiciare chiar şi din străinatate, dar cu siguranţă şi în Codul vostru Penal există conflictul de competenţă - când două autorităţi judiciare îşi dispută o cercetare pentru competenţa teritorială, de exemplu -, dar o urmărire de tipul „Mani Pulite”, în care exista un dosar electronic, o bază de date care conţine date din diferite realităţi procesuale, în momentul în care un dosar este transferat altor autorităţi, îşi pierde know-how-ul celor care l-au pregătit. Ca o sinteză a răspunsului meu, s-a întâmplat în cazul unui dosar din cercetările din „Mani Pulite” să fie împărţit în atâtea alte dosare încât unii nu aveau toate datele pe care le aveam noi. Sper ca aici, când există o cercetare complexă, să fie o singură autoritate care să se ocupe de ea şi să nu fie împărţită între mai multe autorităţi. Cercetarea trebuie să aibă un singur creier de coordonare”.