Abia am scăpat de gâfâiala politică a alegerilor prezidenţiale, abia ne scremem cu bugetul, pardon de expresie, abia au trecut sărbătorile şi vacanţa de iarnă, că ne confruntăm cu o nouă campanie electorală, e drept, ceva mai mică, dar suficient de acerbă! Şoricelul, cum glumeam într-un alt editorial, Honorius Prigoană, în spatele căruia stau pitulaţi tot marii vulpoi de la PD-L, îl înfruntă pe elefantul Radu Stroe… Am mai vorbit săptămâna trecută despre această dispută şi nu vreau să revin. Bătălia pentru primul sector bucureştean, despre care se spune că ar fi cel mai „elitist”, din punct de vedere electoral, îmi aminteşte, privind publicitatea stradală pe care şi-o fac cei doi candidaţi, de unele idei sau sloganuri politice din trecuta campanie, care nu au mai apucat să intre în dezbatere la vremea respectivă din cauza loviturilor sub centură şi a duelurilor aprige.

Mircea Geoană îşi dorea „O singură Românie”, iar Traian Băsescu a fracturat, pur şi simplu, electoratul român, rupând ţara în două, politic vorbind, ceea ce a adâncit şi mai mult clivajul din 2004, pe care Adrian Năstase îl menţionase pentru prima oară. Crin Antonescu visa la „Revoluţia bunului simţ”, pe care liberalul Radu Stroe va încerca să o pornească din sectorul 1 al Capitalei, dacă şeful său de partid n-a reuşit la nivel naţional, dar actuala putere, ca şi candidatul ei, Prigoană jr. apare la posturi de televiziune maneliste, guvernează „kitsch” şi promovează o politică a prostului gust, dacă-mi permiteţi metafora, dovedind într-un asemenea fel că exact aşa ceva preferă mai puţin de jumătate dintre români, totuşi suficient de mulţi ca să fi făcut posibilă realegerea lui Traian Băsescu…

Cu alte cuvinte, campania electorală ce se desfăşoară în aceste zile pentru Colegiul 1, conform legii alegerilor uninominale, repetă în mic disputa petrecută în mare la prezidenţiale. Tipologia candidaţilor reprezintă cu fidelitate ideile lor politice, motiv pentru care mor de curiozitate să aflu cât de „elitist” va fi electoratul primului sector bucureştean. Acest rezultat va putea confirma că trăim într-o ţară a absurdului şi a prostului gust sau ar putea dovedi că o mică parte a organismului nostru naţional a început să producă anticorpi împotriva „kitsch”-ului, dând semne de vindecare după amnezia politică şi electorală de la alegerile prezidenţiale! Să vedem…