Viaţa nu este întotdeauna aşa cum ne-o programăm noi! Oricât ne-am dori ca lucrurile să meargă într-o anumită direcţie în care totul să fie lipsit de griji, drumul vieţii ne pune faţă în faţă cu greutăţi nebănuite, ce câteodată ne depăşesc puterea de înţelegere. Aşa se întâmplă şi cu părinţii care descoperă fără preaviz că prichindeii lor nu aud. De regulă, afecţiunea se descoperă abia după doi ani, când copilul ar trebui să înceapă să vorbească. Abia atunci părinţii încep să-şi pună întrebări asupra dezvoltării micuţului lor. Unii se zbat, bat la multe uşi, întreabă şi caută răspunsuri, iar copilul lor reuşeşte să iasă din lumea fără sunete cu ajutorul unui implant cohlear, care uşurează viaţa atât a copilului, dar şi a părinţilor. Este şi cazul familiei Deacu. Părinţii s-au zbătut ca cele două fete ale lor, diagnosticate cu hipoacuzie, să aibă un viitor mai bun. Alţi părinţi, în schimb, din cauza lipsurilor financiare, nu le pot oferi copiilor decât un aparat auditiv care se schimbă periodic şi care, din păcate, nu le oferă copiilor hipoacuzici şansa la un viitor ca al oricărui copil fără probleme de sănătate.

POVEŞTI DE VIAŢĂ O şansă venită de sus, dar şi prin strădania părinţilor săi a avut şi Andreea, o fetiţă de şase ani care s-a născut fără simţul auzului. Iniţial a purtat aparat auditiv, dar, din medic în medic, părinţii au aflat că are nevoie de implant cohlear, pentru că diagnosticul era hipoacuzie profundă. Costurile unei astfel de operaţii erau enorme, aveau nevoie de zeci de mii de euro, însă părinţii nu s-au lăsat bătuţi. Au făcut un credit, dar banii obţinuţi nu au fost suficienţi. Au cerut sprijinul Consiliului Judeţean Constanţa şi cazul Andreei a fost prezentat, în urmă cu doi ani, în cadrul Campaniei „Dă o speranţă”. Oamenii cu suflet mare au donat pentru ca Andreei să-i fie mai bine şi, odată cu ea, să o ajute şi pe sora ei mai mare, Simona - care de asemenea suferă de hipoacuzie. Şi ea a beneficiat de un implant cohlear. Rezultatele se văd. A luat Bacalaureatul cu o notă mare şi de anul acesta este studentă. A intrat la Facultatea de Arte din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa. De când aud, lumea celor două fete s-a schimbat. Mama, Luminiţa Deacu, spune că bucuria ei o reprezintă progresele pe care le fac fetele ei în fiecare zi. „Dincolo de greutăţile cu care ne-am confruntat, răsplata noastră e faptul că fetele sunt acum mult mai bine”, a declarat Luminiţa Deacu, care e şi preşedintele Asociaţiei „Să auzim glasul mamei”, înfiinţată în urmă cu doi ani tocmai pentru a veni în sprijinul părinţilor cu copii hipoacuzici. „Vrem ca mai mulţi părinţi să afle din experienţa noastră, astfel încât copiii să fie ajutaţi de mici şi să se poată dezvolta precum orice copil normal. Cu cât se intervine mai devreme, cu atât sunt şanse ca un copil să răspundă mai bine la terapie”, a declarat femeia. Un alt caz este şi cel al lui Valentin Chiticaru. La zece ani a fost diagnosticat cu hipoacuzie medie, a purtat aparate auditive ani întregi, care l-au ajutat doar parţial. La 23 de ani, i s-a pus un alt diagnostic crunt: hipoacuzie profundă. „Nu mai era nimic de făcut. Nu mai auzeam nimic fără aparatul auditiv. Nu ştiam ce să fac, dar, citind şi căutând, am aflat de implantul cohlear. Asta era şi soluţia pentru mine. M-am operat, iar acum duc o viaţă normală. Acum am şansa să lucrez la Cohlear România şi vreau ca şi ceilalţi copii cu probleme să afle despre beneficiile acestui implant pentru a avea o viaţă normală”, a spus Valentin, care se poate considera un caz fericit datorită implantului.

60 DE COPII HIPOACUZICI În total, Asociaţia „Să auzim glasul mamei” are în evidenţă 11 copii hipoacuzici, dintre care opt sunt cu implant cohlear, iar trei sunt „în drum” pentru o astfel de operaţie costisitoare. Iar în evidenţa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, 60 de copii sunt înregistraţi cu hipoacuzie, însă numărul lor ar putea fi mult mai mare. La nivel naţional, 400 de copii figurează ca fiind hipoacuzici.