Epidemia de Ebola izbucnită în anul 2007, în Uganda, în urma căreia 37 din 149 de persoane infectate au decedat, a fost provocată de o tulpină nouă, necunoscută, a acestui virus, considerat a fi unul dintre cele mai periculoase din lume. Noua tulpină a fost denumită Bundibugyo ebolavirus, după numele colectivităţii umane unde a izbucnit epidemia. Aceasta este cea de-a cincea tulpină distinctă a virusului ebola cunoscută pînă în prezent.

Epidemia s-a înregistrat în oraşele Bundibugyo şi Kikyo, în noiembrie 2007, au precizat medicii americani şi ugandezi. Mai mult de o treime din pacienţii infectaţi au decedat. Tulpinile Ebola şi Marburg ale virusului sînt tipurile de filovirusuri cu cele mai înalte rate de mortalitate, provocînd o puternică febră hemoragică. Primele simptome ale bolii sînt temperatura ridicată a corpului, starea de epuizare fizică, ameţeala, diareea şi durerile musculare. După ce virusul se răspîndeşte în tot organismul, victimele prezintă sîngerări subcutanate, iar în cazurile severe, hemoragii puternice la nivelul gurii, urechilor şi ochilor. Hemoragiile, starea de şoc şi blocajul organelor interne antrenează delirul, coma şi decesul, la mai puţin de o săptămînă după apariţia primelor simptome.

Virusul Ebola a fost detectat prima dată în Zair, în anul 1976, unde a izbucnit o puternică epidemie de febră hemoragică. Numele i-a fost dat după rîul Ebola, care traversează zona afectată de epidemie. Din totalul celor 1.850 de cazuri înregistrate, 1.200 de pacienţi au decedat, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Tulpina cu rata cea mai mare de mortalitate este cea din Zair (80-90%), urmată de cea din Sudan (50-55%). Cel mai puţin virulentă este cea din Coasta de Fildeş, descoperită în anul 1994, care a provocat un singur caz de Ebola, iar pacientul a supravieţuit. O altă tulpină, denumită Reston, a fost descoperită în statul american Virginia, în anul 1989, într-un laborator de cercetări medicale, în care testele se făceau asupra maimuţelor. Virusul a infectat cel puţin patru persoane, dar niciuna nu s-a îmbolnăvit. Importantele diferenţe genetice între tulpinile virusului Ebola i-au determinat pe cercetători să intensifice eforturile pentru descoperirea unor metode eficiente de diagnosticare şi tratament. Specialiştii de la Pentagon au testat cu succes un vaccin pe maimuţe, în 2005 şi 2006, dar testele clinice pe oameni mai au de aşteptat. Fără existenţa unui vaccin şi a unui tratament eficient, singura soluţie este izolarea bolnavilor şi acordarea materialelor de protecţie (mănuşi chirurgicale, măşti etc.) personalului medical. Virusul Ebola este fatal şi pentru celelalte primate, decimînd mii de gorile şi de cimpanzei în ultimii ani.