Şansa copiilor care provin din familii defavorizate şi sunt abandonaţi de părinţi o reprezintă centrele de plasament. O astfel de unitate care găzduieşte copiii rămaşi singuri şi care nu au o casă este şi Centrul de Primire a Copiilor în Regim de Urgenţă (CPCRU) Constanţa. Tot aici au ajuns şi cei şase copii minori din Medgidia abandonaţi de părinţii plecaţi în Spania în urmă cu aproape două săptămâni. Minorii au fost găsiţi de autorităţile locale într-o baracă fără încălzire şi fără electricitate. Deşi aşa-zişii părinţi s-au întors şi şi-au cerut odraslele înapoi, anchete sociale au dovedit că ei nu le pot asigura celor şase copii cu vârste cuprinse între trei şi 12 ani condiţiile minime de trai. Din acest motiv, asistenţii sociali din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului au decis că instituţionarea lor este singura opţiune pentru ca ei să se dezvolte normal.

O SĂPTĂMÂNĂ DE ACOMODARE Cum era de aşteptat, acomodarea nou-veniţilor (trei fete cu vârste cuprinse între cinci şi nouă ani şi trei băieţi, unul de trei ani şi ceilalţi doi de 11 şi 12 ani) cu personalul specializat al CPCRU, dar şi cu noua „casă” a durat mai multe zile, însă a fost suficient pentru ca angajaţii să remarce progrese semnificative. „În momentul în care au fost aduşi în centru, copiii erau neîngrijiţi şi puţin speriaţi pentru că nu ştiau ce o să li se întâmple. Ei au fost curăţaţi, îngrijiţi şi evaluaţi din punct de vedere medical. Prima săptămână a fost destul de grea pentru ei. Toţi prezentau simptomele unei anxietăţi de separare”, a declarat psihologul din cadrul CPCRU, Mariana Gioga. Ea a explicat că anxietatea de separare apare atunci când persoana de ataşament major - mama, în cazul copiilor - nu mai este prezentă din punct de vedere fizic. Cel care prezenta acest simptom mai accentuat a fost băiatul de 11 ani, care a suferit o operaţie pe cord. „El a fost mai depresiv şi a avut nevoie de consiliere în plus faţă de fraţii săi. A fost trist, nu mânca, refuza să vorbească şi nu avea contact vizual cu celelalte persoane”, povesteşte psihologul. Însă răspundea la întrebările care îi erau adresate şi colabora cu personalul centrului, ceea ce l-a ajutat să depăşească şi el problema medicală.

ŞCOLARIZARE În prezent, ei pot fi consideraţi integraţi, colaborează cu personalul unităţii şi se implică în activităţile din cadrul centrului. Mai mult decât atât, cei de vârstă şcolară au fost deja înscrişi în unităţi de învăţământ. Fetele de şapte şi nouă ani au fost înscrise la Şcoala nr. 10 „Mihail Koiciu”, băieţii de 11 şi, respectiv, 12 ani, fiind prea mari pentru a recupera anii pierduţi la o unitate de învăţământ normală. Ei au fost, astfel, înscrişi la o şcoală unde se aplică forma de învăţământ „A doua şansă”, iar fetiţa de cinci ani a fost înscrisă la Grădiniţa nr. 24, situată în apropierea centrului. Cel de-al şaselea copil, băiatul de trei ani, rămâne în grija personalului centrului pentru că încă poartă pampers, iar pentru a putea fi înscris la grădiniţă trebuie mai întâi să-şi formeze deprinderea de a utiliza oliţa. „Nici unul dintre copiii de vârstă şcolară nu ştia să citească sau să scrie. Erau analfabeţi. De fapt, ei provin din părinţi analfabeţi, fără educaţie. Acum ei colaborează şi le place să se implice în activităţi”, mai spune psihologul centrului.