Am început ieri o scurtă analiză, pe care încerc să o închei astăzi. Vă spuneam că toate declaraţiile din ultima vreme pe care le face premierul, fie că sunt discuţii în partid, dar cunoscute public, fie că sunt comentarii în faţa presei, trădează o izolare tot mai mare a lui Emil Boc şi apariţia unor tensiuni în PDL. Până la urmă, este aproape normal ceea ce se întâmplă, fiindcă acestei formaţiuni politice, pentru care Traian Băsescu a încetat să mai fie „locomotivă” şi a devenit o piatră de moară atârnată de gât, cum inspirat spunea cineva, îi fuge pământul de sub picioare şi electoratul de la urne!

Dacă aţi fost atenţi, primul ministru nu mai face declaraţii pentru urechile alegătorilor, ci pentru nucleul dur al propriului partid, care, aşa cum v-am desenat schema în editorialul trecut, i-a devenit din ce în ce mai ostil. Încurajările adresate colegilor, indiferent dacă este vorba de miniştri sau prefecţi, că în 2011 şi în 2012 situaţia va fi „mult mai bună” în România, motiv pentru care PDL-ul poate înregistra o „victorie politică” la viitoarele alegeri, îl dau de gol pe Emil Boc şi dezvăluie tocmai teama sa.

Nu ştiu ce înţelege premierul prin „victorie politică”, însă îmi aduc aminte ce a păţit Convenţia Democrată acum zece ani. După prăbuşirea economică din 1997 şi 1998, asemănătoare ca proporţii cu criza din ultimii doi ani, prim-ministeriatul lui Mugur Isărescu a reuşit relansarea şi a înregistrat prima creştere a economiei naţionale după deceniul de declin ce urmase căderii comunismului. Începuse procesul de integrare în NATO şi debutaseră tratativele cu UE, pe lângă faptul că PIB-ul a crescut semnificativ în 2000... Dar toate aceste realităţi nu au mai putut schimba părerea proastă a electoratului, care a scos, pur şi simplu, la vot, Convenţia Democrată de pe scena politică autohtonă!

Dacă o „victorie politică” ar fi însemnat supravieţuirea Convenţiei în parlament, atunci s-ar putea ca PDL-ul să mai prindă câteva fotolii parlamentare, după 2012, însă va fi o opoziţie minusculă. În schimb, teama pe care şi-o trădează Boc în ultimele zile, încurajându-şi colegii, dovedeşte că în interiorul partidului se discută aprins despre riscul repetării catastrofei pe care a trăit-o CDR... Ce-aş mai râde!