De vreo trei zile, capul de afiş este ţinut de două ştiri care nu mi se par foarte spectaculoase. Descoperirea unei părţi din armele furate de la Ciorogârla, dintr-un depozit al armatei, acum aproape un an, caz în care se pare că este implicat şi clanul fraţilor Preda, adică cei cu bătaia de la un mall bucureştean, dacă mai ţineţi minte, nu înseamnă altceva decât ceea ce ştiam şi până acum… În România există clanuri mafiote şi se face trafic cu arme la orice nivel, până în vârful piramidei politice. Asta e tot! Cred că „altcineva”, ştiţi voi cine, ne-ar putea oferi detalii interesante pe această temă… Celălalt subiect, legat de apariţia unor fotografii deocheate ale Elenei Udrea (pe care le ştiam din presa noastră) în tabloidul „The Sun”, ca şi comentariile maliţioase ale unor ziare occidentale, este şi mai banal.

Eu unul, dacă tot suntem la ora bilanţurilor de sfârşit de an, mai ales că am împlinit şi două decenii de capitalism balcanic, aş fi interesat mai mult de viitor. Dar pentru asta trebuie să mă întorc tot în trecut… Puţină lume mai ţine minte o declaraţie făcută de Ion Ţiriac, în 1990, imediat după revenirea sa în ţară, în urma unei absenţe de câţiva ani. Celebrul tenisman, devenit deja om de afaceri la acea dată, a spus că îşi doreşte ca România să ajungă, în viitorii 20 de ani profeţiţi şi de Brucan, măcar la nivelul de dezvoltare pe care îl avea Spania în acel an, 1990. Zilele trecute l-am auzit, la un post de televiziune, mărturisind că dorinţa nu i s-a îndeplinit şi că îi dă dreptate lui Ion Iliescu, care a făcut o nouă profeţie, afirmând că abia peste încă două decenii România se va afla la nivelul ţărilor cu dezvoltare medie din Uniunea Europeană. Asta ar putea avea semnificaţia că vom intra într-o a doua fază a tranziţiei, respectiv cea care va face pasul decisiv de la aderare, la integrarea deplină în UE… Mie mi se pare o durată enormă, iar pentru generaţia mea, oricum, ar fi prea tardiv!

Abia acum, în lumina acestor declaraţii şi după douăzeci de ani de la prăbuşirea comunismului, ne putem da seama că paradigma istorică în care se află România ilustrează perfect zicala conform căreia este mai uşor să strici, să dărâmi, decât să construieşti. Îţi trebuie o durată aproape egală cu cei 45 de ani de comunism ca să repari ceea ce a fost stricat în acea perioadă! Asta înseamnă că, pentru mulţi români, Revoluţia a venit prea târziu…