„Povestea” în frescă de pe pereţii sălii de consiliu a celui de-al doilea sediu al Primăriei Constanţa - în prezent, sediu al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC) - continuă pe peretele din fundal cu reprezentări ale lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluţiei de la 1821, Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul Micii Unirii (1859), paşoptiştii şi pitorescul Moş Ion Roată. Sunt redate şi momente din Războiul de Independenţă (1878), în urma căruia Dobrogea a revenit în graniţele statului român, precum şi portretele celor doi oameni politici importanţi ai perioadei, Mihail Kogălniceanu şi I. C. Brătianu. În plan central al ultimului din cele cinci panouri în frescă se află regele Carol I, călare pe cal alb, iar de o parte şi de alta, urmaşul său, Ferdinand I, în timpul căruia s-a realizat România Mare, şi Regina Maria.

Ultimul registru, cel care încheie „povestea”, nu poartă semnătura celor doi autori ai frescei, Gheorghe Popescu şi Niculina Delvrancea-Dona. Acesta este realizat pe pânză de pictorul constănţean Răzvan Neicu şi acoperă fresca realizată de cei doi predecesori, reprezentând perioada comunistă.

PICTORIMEA PROPUNE, ADMINISTRAŢIA... DISPUNE Ideea pictării sălii de festivităţi a Palatului Comunal datează încă de pe vremea când se construia edificiul-emblemă al Constanţei - a cărui placă fundamentală a fost pusă, pe 22 mai 1912, de însuşi principele moştenitor, Alteţa Sa Regală Ferdinand. Prima propunere datează din 1914 şi îi aparţine pictorului Marius Bunescu, oferta sa constând în două „tablouri vederi ale oraşului”. Cea mai apropiată de varianta actuală (Popescu-Dona) este, însă, propunerea lui Ion Theodorescu Sion, prieten cu Bunescu. El sugerează redarea istoriei Constanţei, începând de la expediţia argonauţilor şi întemeierea cetăţii Tomis, până în perioada 1877-1914, adică până în anul ofertei. După Primul Război Mondial, administraţia Constanţei a mai primit oferte din partea pictorului Florian, a lui Gabriel Ştefănescu şi chiar a unui pictor de pe meleaguri iberice, Federico Beltran-Masses (1927), care s-a oferit să picteze... gratuit. Costurile enorme, neprevăzute, pe care le-a presupus ridicarea Palatului Comunal, proiectat de arh. Victor Ştefănescu, au dus la amânarea pictării sălii de consiliu. Aproape cinci decenii - din 1921, anul inaugurării Palatului Comunal, până în 1968 - au trebuit să treacă pentru ca ideea să fie transformată în realitate de Gheorghe Popescu şi Niculina Delavrancea-Dona, între anii 1966-1968.

Astăzi, sala de festivităţi a fostului palat administrativ, actuala Aulă „Adrian Rădulescu”, găzduieşte simpozioane, sesiuni de comunicări, expoziţii, concerte şi alte manifestări cultural-ştiinţifice, organizate de MINAC.