Atunci când portughezul Jose Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1998, a scris romanul „Peştera”, pare să fi avut ca sursă de inspiraţie pasiunea pentru olărit a familiei Mocanu, într-atât de mult se aseamănă viaţa Algorilor cu cea a olarilor din comuna gălăţeană Braniştea, o mică aşezare din Lunca Siretului. Capul familiei, Marcel Mocanu, a deprins meşteşugul olăritului de la tatăl său, care, la rândul lui, a învăţat să îmblânzească şi să modeleze pâmântul de la tatăl său. Soţia sa, Maria, a preluat meşteşugul „din mers”, de la bărbatul ei, în urmă cu vreo trei decenii, iar de atunci şi-a însuşit tainele olăritului, inclusiv partea cea mai grea, pregătirea şi frământatul pământului.

FEMEIA DUCE GREUL FRĂMÂNTATULUI „Am preluat meşteşugul olăritului de la soţ. Eu am fost textilistă, cu totul altceva. Acum eu fac partea cea mai grea. Eu pregătesc pământul şi iau fiecare bucăţică de pământ la frământat de cel puţin trei-patru ori, pentru a îndepărta orice impuritate, crenguţe, pietricele care au fost purtate de ape. Le scot pe fiecare în parte, iar apoi fac bulgăraşi mai mari şi mai micuţi, după care soţul le lucrează pe roată”, a spus, cu zâmbetul pe buze, Maria Mocanu.

Carafele pântecoase, ulcioarele graţioase cu forme feminine, strachinile sau cănile parcurg un drum lung înainte de a ajunge în casele orăşenilor. Fiecare obiect este plămădit din mâl adus de pe malul Siretului, care se lasă la macerat, apoi este frământat. „Aducem mâlitură de pe malul Siretului, o depozităm acasă, iar înainte de a ne apuca de lucru, ducem lutul în depozit şi îl umezim o zi-două, chiar şi trei. Apoi, îl pun pe masă, îl frământ şi îl fac precum o plastilină”, a mai spus Maria Mocanu.

PROBA FOCULUI După frământat, bulgării de pământ ajung pe masa olarului. Vasele care se lucrează se lasă un pic la zvântat, se aplică tortiţa, dacă e nevoie, se dă culoare şi se face modelul. După ce totul s-a finisat şi s-a uscat foarte bine, nici în soare, nici în vânt, vasele trebuie să treacă proba focului: obiectul este copt în cuptor, la sute de grade Celsius, nu o dată, ci de două ori. „Dacă nu sunt uscate foarte bine se formează abur şi se sparge cuptorul. Focul se întreţine permanent. Aproape o zi arde, de la 10 dimineaţa până după miezul nopţii”, a precizat Maria Mocanu.

Olarii din comuna gălăţeană Braniştea nu au nicicând răgaz. „Noi nu avem pauză. „Dacă, pe perioada iernii, nu ieşim la târguri, asta nu înseamnă că stăm: facem tot ceea ce e mai mărunt, mai migălos. Vara mergem la târguri şi facem obiectele mai mari. Le modelăm, le punem la cuptor, la ars, apoi mergem la târguri. Iarna nu putem face acest lucru, deoarece nu ne permite depozitul. În două săptămâni s-ar umple”, a mai spus gălăţeanca.

MĂICUŢELE DE LA AGAPIA, UCENICELE FAMILIEI MOCANU Când nu este la târguri sau acasă, familia Mocanu se află la mănăstirea Agapia, unde le-a ajutat pe măicuţe să-şi redeschidă atelierul de olărit. „Participăm şi la Târgul Naţional al Meşterilor Populari din Mamaia. Anul trecut nu am venit, pentru că am avut grijă de nepoţel şi am fost şi la mănăstirea Agapia, unde le-am învăţat pe măicuţe olăritul. Şi-au făcut cuptoare. Încercăm să facem mai mult, să-i bucurăm şi pe ceilalţi”

În această lună, gălăţeanca şi soţul ei au participat la prima ediţie a Târgului Regional pentru Meşteşuguri şi Artizanat, de la Pavilionul Expoziţional Mamaia, unde şi-au expus produsele şi şi-au depănat povestea. În vară, e posibil ca iubitorii de artă tradiţională să-i regăsească la marele Târg Naţional al Meşterilor Populari din Mamaia.