Neîncrederea sistemului bancar în abilitatea băncii centrale de a administra corect, transparent și consecvent lichiditatea din piață este surprinsă foarte bine de prețul creditelor noi, punctează analistul economic Florin Cîțu. „Dobânzile încă ridicate arată că bancherii folosesc scenariul cel mai pesimist atunci când calculează prețul împrumuturilor. În acest scenariu, ei sunt nevoiți să ceară lichiditate de la BNR, în schimbul titlurilor de stat. Numai că prețul este mult mai mare decât cel la care banca centrală ar injecta bani în piață din proprie inițiativă“, mai spune Cîțu. El apreciază că, pentru a oferi mai multă influență/putere indicatorului de referință (dobânzii-cheie - n.r.), „BNR trebuie să reducă simultan diferența dintre cele două dobânzi, cea cheie și cea pe care o plătesc bancherii atunci când iau bani“. Astfel, ar trebui să vedem (și nu ca excepție de la regulă!) dobânzile la termen scurt din piața interbancară la nivel cu indicatorul de referință. „Marjele încă mari de la creditele în lei sunt explicate, în parte, și de volatilitatea dobânzilor interbancare (la care bancherii se „ajută“ între ei), un semn clar că BNR administrează opac și arbitrar lichiditatea“, conchide Florin Cîțu.