Toţi ageamii au căzut pe spate de emoţie, acum două zile, cînd Traian Băsescu, în mod „spontan”, şi-a anunţat candidatura, în sfîrşit, dînd cărţile pe faţă şi punînd capăt, cum bine a replicat Mircea Geoană, unei parodii politice care dura de cîteva luni! De altfel, toată săptămîna trecută a suferit de o veritabilă inflaţie de evenimente spectaculoase.

Ar fi interesant să remarcăm că eliminarea PSD-ului de la guvernare a fost prefaţată de realegerea lui Marian Vanghelie în funcţia de preşedinte al organizaţiei social-democrate de Bucureşti. Nu mai contează acum, cînd se apropie ora finală a bătăliei cu Traian Băsescu, că discursul lui Vanghelie a smuls delegaţilor, în cîteva rînduri, zîmbete jenate. Important rămîne doar faptul că acest personaj pitoresc din PSD are o însufleţire uimitoare, care reuşeşte într-un mod aproape inexplicabil pentru mine să electrizeze suporterii electorali ai partidului. Faţă de blazarea obişnuită a intelectualilor bucureşteni, această atitudine plină de avînt necenzurat a primarului de la Sectorul 5 motivează realegerea sa într-o funcţie destul de importantă în PSD. E ca şi cînd ai spune că, la vremuri de criză sau de campanie, este mai important un soldat credincios cu elan, decît un lider de opinie plictisit.

După furtunoasa despărţire politică dintre PSD şi PD-L a urmat o gigantică manifestare de forţă electorală prilejuită de lansarea oficială a candidaturii lui Mircea Geoană la alegerile prezidenţiale din partea Partidului Social-Democrat. Asemenea evenimente riscă întotdeauna să devină triumfaliste, numai că, de data asta, riscul a fost evitat de calitatea intelectuală a discursului preşedintelui PSD, discurs punctat cu destule ironii la adresa lui Băsescu, ca şi în luările de cuvînt ale lui Adrian Năstase sau Liviu Dragnea. Actualul preşedinte al ţării a devenit inamicul public numărul unu şi a fost evident că social-democraţii s-au simţit descătuşaţi de toate constrîngerile la care i-a supus coabitarea politică la guvernare cu PD-L-ul. Din acest punct de vedere, campania care urmează va fi mult mai transparentă şi mai agresivă, în sensul bun al cuvîntului, chiar dacă, din perspectiva Constituţiei, Mircea Geoană a rămas al doilea om în stat, ca preşedinte al Senatului. Vă asigur că impactul emoţional pe care această întrunire gigantică l-a avut asupra electoratului a fost notabil.

Ce-i rămînea de făcut lui Traian Băsescu, fiindcă trebuia să dea o replică publică neapărat?! Şeful statului a ales o scenetă electorală jalnică, plină de ipocrizie şi demagogie populistă. Vezi Doamne, el trece „de partea poporului”, situîndu-se în „opoziţie” faţă de Parlament, Guvernul pe care îl poartă la butonieră şi partide… Mai crede cineva teatrul acesta ieftin? Ca să nu mai comentez mascarada candidaturii „independente”, pe listele… PD-L-ului! Înainte de a-şi începe campania, vorba lui Crin Antonescu, candidatul Băsescu trebuie să dea socoteală, în calitate de preşedinte, pentru haosul în care a aruncat ţara în ultimii cinci ani. Omul acesta încă îşi închipuie că toţi românii pot fi manipulaţi?