Deoarece în cea de-a 21-a zi a lunii lui Mărțișor va fi celebrată Ziua Internaţională a Poeziei, exponatul lunii martie de la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” este poezia „Scrisoare”, de Emil Brumaru. „Poezia a fost scrisă de autor cu stiloul încărcat cu cerneală neagră, pe o filă velină de format A4 şi culoare albă, acum uşor îngălbenită. Este semnată, dar nu este datată, și este păstrată în condiţii foarte bune”, precizează bibliograful Ionel Alexe. Manuscrisul a fost donat Bibliotecii Judeţene Constanţa, în anul 1975, de către conducerea revistei „Tomis”.

„ŞI TREC FEMEI CU TRUPURI LUNGI”... Poezia este și o „odă” adusă femeii: „O, Leonid Dimov, e seară / Şi trec femei cu trupuri lungi / Ca nişte viespii uriaşe / Pe care nu poţi să le-alungi / Cu mîna leneşă din minte, / Femei cu sîni licenţioşi / Umflaţi de-un înger pneumatic / Pîn’ la delir în pluşuri roş, / Femei ce ne-ar lăsa-n burice, / Plutind pe pîntec, să murim / Fără speranţe, fără apă, / Cum pe corăbii Gordon Pym / Halucinînd vechi etichete / Pe butoiaşele cu spirt. / O, Leonid Dimov, e seară / Şi eu beau singur într-un birt”.

„Putem bănui că poezia a fost trimisă de Emil Brumaru, spre publicare, revistei de cultură constănţene, cel mai probabil la rugămintea redacţiei. Putem estima momentul expedierii ei către Constanţa. Poezia a fost inclusă de poetul ieşean în volumul „Ruina unui samovar” (1983, Cartea Românească), cu menţiunea anului scrierii ei: 1968. Prin urmare, poezia nu putea ajunge în redacţia „Tomisului” decât în perioada ’68 - ’75”, a mai spus Ionel Alexe.

PRESUPUNERI Versurile nu au apărut însă în paginile revistei „Tomis”. „Motivele? Nu putem face decât presupuneri. O paranteză: numărul din iunie 1971 al revistei conţine o altă poezie a lui Emil Brumaru: „Cântec naiv” (Nota bene: Brumaru a pus titlul „Cântec naiv” la mai bine de douăzeci de poeme diferite). Există şi o versiune mai lungă a poeziei „Scrisoare”, publicată în 1998, în volumul „Dintr-o scorbură de morcov” (editura Nemira), versiune intitulată „Epistolă reîntregită””, mai spune Ionel Alexe.

MEDIC ȘI APOI POET „CU NORMĂ ÎNTREAGĂ” Emil Brumaru s-a născut pe 25 decembrie 1939, în localitatea Bahmutea din Basarabia. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Iaşi, profesând ca doctor 12 ani, în localitatea suceveană Dolhasca. În anul 1975 a renunţat brusc şi definitiv la medicină, s-a stabilit la Iaşi şi „a devenit scriitor cu normă întreagă”, după cum subliniază Ionel Alexe. Debutul editorial a avut loc în anul 1970, cu „Versuri”, la editura Albatros. A publicat peste cincisprezece volume originale şi câteva antologii. Activitatea sa creativă a fost răsplătită cu numeroase distincții, precum: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1970), Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” (2001), Premiul de Excelenţă al Festivalului „George Bacovia” (2005).

Citește și:

Brâncuși, celebrat la Biblioteca Județeană

Trei cărți noi la Biblioteca Județeană

„Metamorfozele“ lui Ovidius, editate în 1807, expuse la Bibliotecă