Tulburătoarea şi impresionanta poveste a „Trubadurului” verdian Manrico a fost (re)trăită cu intensitate maximă, sâmbătă seară, pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”. Spectacolul de operă cu maestrul nipon Koichi Inoue la pupitrul dirijoral a adus pe scena tomitană artişti lirici constănţeni, bucureşteni şi din Ţara Soarelui Răsare, rolul frumoasei Leonora fiind redat de soprana Akiko Hayakawa, cu o tehnică şi o sensibilitate interpretativă aparte. 

            Pe scenă, emoţiile au fost intensificate atât de subiectul operei încărcate de dramatism şi de ariile dificile, cât şi de trăirile artiştilor lirici. Este cazul tenorului Răzvan Săraru, care a debutat în rolul lui Manrico, şi al mezzosopranei Georgeta Grigore din Bucureşti, care a păşit pentru prima dată pe scena constănţeană, interpretând dificilul rol al Azucenei. „Am primit cu bucurie în suflet propunerea de a fi, pe această scenă, Azucena. M-am simţit onorată să cânt, în această seară (n.r. - sâmbătă), în „Trubadurul”. Rolul este atât de emoţionant încât, la un moment dat, mi-au dat lacrimile”, a spus mezzosoprana Georgeta Grigore.

MANRICO, ÎNCUNUNAREA A 12 ANI DE MUNCĂ ASIDUĂ „Iată-mă ajuns pe mine, Răzvan Săraru, cel care, în 2003, păşea pentru prima dată pe scena lirică a Sălii Radio, să cânt Manrico. Cred că este culmea vocalităţii de tenor, care încununează 12 ani de muncă asiduă, de muncă de student, pentru că eu niciodată nu am încetat să fiu student. Maeştrii sunt aceia care încetează a studia. Eu sunt încă student. Manrico e un rol foarte greu, dar care, cântat aşa cum trebuie, aduce mari bucurii”, a spus tenorul Răzvan Săraru.

În rolul neînduplecatului Conte de Luna, publicul tomitan l-a (re)ascultat cu plăcere pe expresivul bariton bucureştean Ştefan Ignat. Din distribuţia operei verdiene au mai făcut parte artiştii: Ionela Duma - Ines, Constantin Acsinte - Ferrando, Andrei Băican - Ruiz.

Spectacolul „Trubadurul”, care evidenţiază la cote de intensitate maximă dragostea, a emoţionat, şi de această dată, publicul. Dovada a constat în aplauzele la scenă deschisă şi de la căderea cortinei.