Probabil că una dintre ţăndările ce au zburat de jur-împrejurul statului de drept martelat de puterea nelegitimă instalată pe ruina guvernărilor pedeliste l-a lovit pe Traian Băsescu în moalele capului, de unde a ţâşnit un veritabil şuvoi de fiere şi venin colectate de organul intelectual preţ de două mandate.

Lunga tăcere de după exerciţiul umilitor al referendumului şi al reacţiilor de intensă nemulţumire a celor şapte milioane de români care au spus răspicat că nu-l mai vor de preşedinte a fost ruptă într-un loc şi într-un moment ce-i asigurau o intensă mediatizare: la reuniunea anuală a diplomaţiei române. Acolo, ambasadorii români au luat cunoştinţă de dualismul intransigent instalat la vârful României şi de confruntarea dură dintre aripa executivă şi cea prezidenţială. Practic, Băsescu a făcut din enunţurile sale o veritabilă declaraţie de război, într-o confruntare care pune faţă în faţă Executivul şi Parlamentul, împotriva instituţiilor desemnate de Băsescu ca apărătoare ale „statului de drept”: Curtea Constituţională, Parchetul, Serviciile Secrete - cele care ar fi rămas „verticale” pe parcursul procesului de suspendare.

Cine şi-a imaginat că, revenit în funcţie după cea de-a doua suspendare şi după ce glonţul demiterii i-a şuierat pe la ureche, Băsescu îşi va modifica comportamentul şi va pune interesul ţării mai sus de al său personal s-a înşelat. De altfel, niciodată Băsescu nu a cooperat, noţiunea fiind străină caracterului său: n-a cooperat nici cu echipajele de pe „Biruinţa”, cea până la urmă scufundată, nici cu guvernul în care era ministru şi pe care n-a ezitat să-l dărâme, nici cu Consiliul General de la Capitală şi nici cu cei trei premieri cu care a „coabitat” până la Ponta. Pe Tăriceanu l-a ţinut doar în pumni, iar pe Boc şi Ungureanu nu i-a luat în considerare.

Rejectat de populaţia care a făcut eroarea de a-i acorda încredere de două ori, Băsescu a ajuns să se mai sprijine pe câteva instituţii de represiune, pe care mai poate să le controleze şi pe câteva instanţa internaţionale care ori nu înţeleg ce se întâmplă în România, ori au anumite interese. A ajuns, adică, în situaţia în care s-au aflat şi alte personaje care au ignorat avertismentele istoriei.