Asociația SOS Satele Copiilor România a lansat, împreună cu Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, primul studiu realizat în România cu privire la situația fraților din sistemul de protecție specială, în cadrul unei conferințe ce a avut loc joi, 24 noiembrie, la care au participat: Elena Tudor, director general al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Bogdan Simion, președintele Federației ONG-urilor pentru Copil - FONPC, Diana Podaru, director general al Asociației SOS Satele Copiilor România, și Alexandru Toth, autorul studiului, de la Asociația Sociometrics - Grupul de Analiză Socială și Economică (AS - GASE). Acesta din urmă a prezentat cele mai importante date și concluzii ale analizei privind situația fraților aflați în sistemul de protecție specială în România. Sistemul de protecţie specială include toate formele de protecţie pentru copii: centre de plasament, dar şi diverse tipuri de plasament familial, în funcţie de situaţie, potrivit reprezentanţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa.

Situația grupurilor de frați aflați în sistemul de protecție specială reprezintă o temă de interes deosebit, în condițiile în care, potrivit datelor rezultate din studiul realizat de AS - GASE, în cadrul proiectului implementat de Asociaţia SOS Satele Copiilor România, aproape jumătate dintre copiii pentru care se dispune măsura plasamentului mai au cel puțin un frate sau o soră în aceeași situație, iar o treime din acești copii trăiesc în sistemul de protecție specială separat de frații lor. Potrivit prevederilor legislației naționale din domeniul protecției drepturilor copilului, la stabilirea unei măsuri de protecție specială trebuie avute în vedere cu prioritate atât „plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă”, cât și „menținerea fraților împreună”.

Studiul realizat la inițiativa Asociației SOS Satele Copiilor România își propune să identifice și să analizeze practicile instituționale privind plasamentul grupurilor de frați, cauzele care conduc la separarea lor, dar și obținerea unor date cantitative referitoare la numărul copiilor din sistem care aparțin unor grupuri de frați.

Rezultatele studiului reprezintă un instrument deosebit de util ce va fi avut în vedere la elaborarea unui cadru instituțional unitar care să vină atât în sprijinul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, cât și al organizațiilor neguvernamentale care oferă servicii de protecție specială în case de tip familial, astfel încât să fie asigurată efectiv punerea în practică a principiului menținerii fraților împreună.

Inițiativa SOS Satele Copiilor România vine în continuarea unor demersuri similare, deja implementate la nivelul altor state în care această organizație activează, ea reprezentând totuși o premieră pentru țara noastră.

Concluziile studiului reprezintă rezultatul unui amplu proces de consultare cu reprezentanți ai DGASPC, dar și cu alte ONG-uri care activează în domeniul protecției drepturilor copilului, soluțiile identificate împreună cu acestea indicând faptul că pentru această categorie de beneficiari casele de tip familial reprezintă cea mai bună soluție alternativă de plasament în cazul grupurilor de frați, iar nevoia de formare a unui personal specializat în acest domeniu este o necesitate obiectivă.

DESPRE STUDIU

Studiul privind Situația fraților aflați în sistemul de protecție specială din România a fost realizat de Asociația Sociometrics - Grupul de Analiză Socială și Economică, în cadrul proiectului „Lobby and Advocacy Activities for Developing a National Supportive Legislative Frame for NGOs Providing Family Care Services”, implementat de Asociaţia SOS Satele Copiilor România, cu sprijinul organizației internaționale SOS Children’s Villages.

Studiul s-a bazat pe analiza unor date calitative și cantitative generate în șapte județe - Bacău, Constanța, Ialomița, Mehedinți, Arad, Cluj, Sibiu - plus Sectorul 4 din București, unde au fost organizate focus-grupuri cu specialiști din cadrul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, cu reprezentanți ai unor ONG-uri care oferă servicii de protecție specială copiilor cu măsură de plasament, cu copii aparținând unor grupuri de frați din sistemul de protecție, precum și 15 interviuri cu părinți biologici care au mai mulți copii aflați în plasament. Totodată, a fost realizată o analiză a documentelor din dosarele copiilor aparținând unor grupuri de frați, pentru care a fost instituită o măsură de protecție specială. De asemenea, cercetarea cantitativă a inclus și utilizarea datelor generate prin programul CMTIS (Child Monitoring and Tracking Informational System), administrat de ANPDCA.

Datele care au stat la baza analizei din studiu au inclus în final 7.074 de copii pentru care a fost instituită o măsură de protecție specială, dintr-un total de 9.077 de copii aflați în sistemul de protecție specială, în șapte județe și Sectorul 4 al Capitalei, la sfârșitul anului 2014.

Limitările studiului au ținut de imposibilitatea extrapolării rezultatelor obținute din cele opt analize la nivelul întregii țări, dar și de metoda de identificare a grupurilor de frați în funcție de datele personale ale mamei, precum și cea de identificare a plasamentului împreună/separat a fraților pe baza numelui unității de servicii. De asemenea, datele disponibile au permis analiza doar pentru frații după mamă și doar pentru cei care sunt în sistemul de protecție. Restul copiilor, care au același tată, dar mame diferite, rămași în familia de origine sau care au părăsit deja sistemul, nu au putut fi incluși în analiză. De asemenea, datele nu au permis analizarea influenței unui factor important în ce privește plasamentul grupurilor de frați, și anume momentul în care au intrat în sistem, respectiv dacă au intrat toți în același moment sau dacă au intrat pe rând, la momente diferite.