Carismatic şi creativ, mereu prins într-un proiect, la cei 82 de ani ai săi, desenatorul de bandă desenată Puiu Manu le dă lecţii de vitalitate tinerilor care se plâng de oboseală cronică şi „îi învaţă” pe cei „în putere” să stea pe schiuri, fiind un adevărat senior al sportului alb, recunoscut pe pârtiile alpine.

Reporter (Rep.): De ce există un cult al benzii desenate în lume, iar în România acestei arte nu i se acordă o atât de mare importanţă?

Puiu Manu (P. M.): Banda desenată este foarte apreciată în lume. Am călătorit mult. De exemplu, în Japonia, se vinde mai mult decât presa. În metrou, nu se citesc ziare, ci bandă desenată. Din păcate, în România, banda desenată se află foarte puţin pe tarabele cu publicaţii. E vina editurilor, a lipsei lor de documentare, ca să nu spun incompetenţă, pentru că le interesează strict afacerea. Un editor mi-a spus, odată, că această apetenţă pentru banda desenată a fost lansată de americanii care au descoperit, din nefericire, efectele nocive ale televizorului, care a creat o generaţie fără imaginaţie, fără puterea creaţiei. Ştiţi cu cât se vinde primul număr cu bandă desenată al „Omului Păianjen”? Cu 3000 de dolari! Am reluat „Toate pânzele sus”, care a avut un succes impresionant, fiind publicat în 40.000 de exemplare ce s-au vândut precum pâinea caldă. Acum, dacă ţi se tipăresc 500 de exemplare, zici... mulţumesc.

Rep.: Sunteţi cel mai longeviv creator de bandă desenată din România. Cum vă alimentaţi creativitatea?

P. M.: Un artist are şi momente de inspiraţie şi momente de tăcere. La o planşă lucrez două-trei zile. Am făcut şi foarte mult sport. Am fost campion naţional, am făcut parte din echipa naţională de yachting, am fost în curse mari la Marea Baltică, am concurat alături de elite ale yachtingului românesc şi am ocupat un meritat loc trei, despre care au scris reviste din Germania. Un an de zile am primit abonament gratuit la o revistă de yachting, care scria despre mine în fiecare număr. Aveam un yacht împrumutat. Schiez foarte mult. În fiecare iarnă, mă întâlnesc în Alpi cu colegi de sport, împrăştiaţi în întreaga lume, în America, Franţa, Germania şi schiem pe cele mai frumoase pârtii din lume. Mergem, de obicei, în martie, deoarece este sezonul mai blând şi sunt şi multe facilităţi: seniorii de peste 70 de ani merg gratuit cu teleschiul. Sunt 400 km de pârtie, pe care nu-i poţi parcurge într-o săptămână.

Rep.: Aşadar, plăcerea de a face ceea ce vă place şi sportul sunt secretul longevităţii dvs.?

P. M.: Am mai fost întrebat acest lucru. Vreau să vă spun că nu am fost angajat niciodată, nu am avut stresul unui şef sau al unei obligaţii. Am fost liber- profesionist. Doar între anii ’80-’90, am fost şeful biroului de grafică de la complexul expoziţional de la „Scânteia”.