În fiecare an, pe 5 iunie, şcolile din întreaga ţară îi sărbătoresc pe cei care au învăţat, de-a lungul timpului, zeci de mii de copii să ţină stiloul în mână şi să scrie literele alfabetului. Din 2007, în România, pe 5 iunie se marchează Ziua Învăţătorului, data fiind stabilită de ziua de naştere a dascălului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învăţământului modern românesc. Am discutat cu un dascăl care, după ce s-a pensionat din activitatea la catedră după 40 de ani de muncă, a ales să rămână în slujba învăţământului şi continuă să îi ajute pe copiii din satul Pietreni să desluşească tainele Abecedarului de mai bine de 13 ani de când a ieşit la pensie. Învăţătoarea Ioana Drăgoi a terminat cursurile Şcolii Pedagogice de Învăţători din Constanţa în urmă cu 50 de ani şi, deşi a venit să se formeze la Constanţa din judeţul Ialomiţa, pentru că în Dobrogea era nevoie foarte mare de dascăli pricepuţi, a ales să rămână şi să îi educe pe copiii din mediul rural din judeţul Constanţa. “Misiunea noastră de dascăli am săvârşit-o cu mult drag, cu plăcere, cu dragoste de copii, continui să mai lucrez şi acum la Liceul Tehnologic “Nicolae Istrăţoiu” din Deleni, la structura Pietreni, dar până m-am pensionat am lucrat la Adamclisi. Îmi plac copiii şi o să mă despart cu greu de această frumoasă şi nobilă meserie. Sunt absolventă a Facultăţii de Drept, dar mi-a plăcut să rămân în învăţământ”, a povestit învăţătoarea Ioana Drăgoi. Femeia îşi aminteşte că încă de când era copil îşi dorea să predea. “De mic copil, acasă, când mă jucam cu fraţii mei, pentru că am fost 11 fraţi, eu jucam rolul învăţătorului. Ne-am învăţat unul pe altul, eu le predam fraţilor mai mici, îi ajutam la teme, mi-a plăcut mult”, a spus cadrul didactic.

CUM ERAU PRIVIŢI DASCĂLII?

Dacă în prezent meseria de învăţător sau profesor este prost văzută şi mai ales plătită, în urmă cu 50 de ani, lucrurile stăteau cu totul altfel. “Era o meserie extraordinar de bine văzută, a fi învăţător era foarte frumos şi foarte respectat. Eram priviţi cu foarte mult respect”, îşi aminteşte cadrul didactic. Despre primul an de la catedră, învăţătoarea are doar amintiri plăcute, pentru că, deşi avea emoţii mari, a fost bine primită de elevi şi a avut parte de o clasă liniștită şi dornică să înveţe. “Copiii erau cuminţi, dornici să înveţe, era o bună colaborare între şcoală şi familie, între învăţător şi elevi. Părinţii îşi doreau ca cei mici să înveţe şi, deşi lucrau mult, plecau cu noaptea în cap la muncă, veneau târziu, iar copiii erau mai mult singuri în grija fraţilor mai mari, copiii erau conştiincioşi, îşi făceau temele, aveau grijă de manuale. Astăzi lucrurile lasă mult de dorit şi întâmpinăm multe greutăţi în acest sens”, a povestit învăţătoarea. Aceasta este de părere că toate schimbările sunt provocate de modul în care a fost condus învăţământul românesc în ultimii ani, de la minister.