Cîştigarea alegerilor din Liban de către mişcarea şiită Hezbollah ar putea compromite demersurile preşedintelui Obama de a instaura pacea în Orientul Mijlociu. În acest context, discursul pe care Barack Obama îl va adresa lumii arabe la 4 iunie, la Cairo, cu cîteva zile înaintea alegerilor din Liban, care ar putea aduce la putere redutabila grupare şiită Hezbollah, este deosebit de important. În condiţiile în care Hezbollah controlează una dintre cele mai puternice armate din regiune, victoria grupării în scrutinul din Liban ar radicaliza situaţia din regiune avînd în vedere că în fruntea Israelului se află premierul Banjamin Netanyahu. Acesta din urmă este considerat de lumea arabă ca fiind mai războinic decît predecesorul său, Ehud Olmert care a ordonat războiul din 2006 împotriva grupării şiite. Mai mult decît atît, în urmă cu trei ani, Hezbollah, care beneficiază atît de sprijinul Siriei, cît şi al Iranului, a luptat împotriva armatei israeliene, care nu a reuşit să slăbească gruparea şiită. După acea victorie împotriva statului evreu, susţinătorii Hezbollah au catalogat gruparea “apărătorul Libanului”. Cu un număr estimat de 30.000 de rachete aflate în sudul Libanului, aflate sub controlul Hezbollah şi îndreptate către Israel, premierul Netanyahu va avea dificultăţi în a-i convinge pe locuitorii din nordul Israelului că sînt în siguranţă în faţa unei ţări conduse de politicieni aliniaţi grupării militante şiite.

Pe de altă parte, Israelul şi Autoritatea Palestiniană au lansat contacte secrete în scopul reluării negocierilor de pace. Întîlnirile au avut loc în pofida poziţiei publice a Autorităţii Palestiniene, care condiţionează reluarea negocierilor de încetarea colonizării în Cisiordania. Şi grupările al-Fatah şi Hamas au încheiat un acord de principiu privind constituirea unei forţe de securitate comune în Fîşia Gaza, care să funcţioneze pînă la următoarele alegeri, în ianuarie 2010. Acest acord, care nu a fost confirmat încă de mişcarea islamistă Hamas, presupune întoarcerea în Fîşia Gaza a mişcării al-Fatah, a preşedintelui Mahmud Abbas, după ce a fost îndepărtată cu forţa în iunie 2007 de miliţiile Hamas. Discuţiile dintre cele două părţi au avut loc sub supravegherea Egiptului, iar un acord de reconcilire definitiv este prevăzut pentru începutul lui iulie. Cea de a şasea sesiune a dialogului interpalestinian s-a încheiat luni, dar vor continua pentru a aborda probleme cum ar fi guvernul de uniune sau sistemul electoral şi securitatea.

Problemele Israelului nu se rezumă numai la vecinii arabi, ci şi la relaţia cu minoritatea arabă din interiroiul propriilor graniţe. Un sondaj de opinie realizat de Universitatea din Haifa, arată că majoritatea arabilor israelieni contestă caracterul everiesc al statului, într-o proporţie sensibil mai mare decît în trecut. 58% dintre cei chestionaţi se declară împotriva dreptului Israelului de a exista ca stat evreu şi democratic, potrivit unei Legi fundamentale votată de Parlament în 1992. 41% dintre persoanele chestionate se pronunţă pentru, iar restul nu se pronunţă. În 2003, proporţia era inversă, 66% dintre arabii israelieni declarau că acceptă caracterul evreu şi democratic al statului. De altfel, arabii israelieni au din ce în ce mai mult tendinţa de a nega existenţa Holocaustului. Cel de al doilea război din Liban în vara lui 2006, lipsa perspectivelor de pace cu palestinienii, faptul că poliţiştii vinovaţi de uciderea manifestanţilor arabi în octombrie 2000 nu au fost anchetaţi şi intensificarea extremismului de dreapta în Israel sînt doar cîţiva factori ce au determinat radicalizarea atitudinii arabilor israelieni. Această comunitate numără peste 1,2 milioane de persoane dintr-o populaţie totală de aproape şapte milioane. Aceasta reuneşte descendenţi ai celor 160.000 de palestinieni rămaşi în teritoriile lor după înfiinţarea statului Israel, în 1948.

Răspunsul autorităţilor israeliene rămîne inflexibil: forţele aeriene israeliene au lansat luni un exerciţiu la scară largă care urmează să dureze patru zile. La acest exerciţiu participă forţe regulate şi de rezervă, în toate bazele forţelor aeriene din ţară şi vizează testarea capacităţii armatei israeliene de a-şi proteja bazele împotriva atacurilor cu rachetă şi împotriva tentativelor de infiltrare terestră.