De două zile, toată presa autohtonă despică firul în patru, încercând să analizeze controversata vizită a lui Traian Băsescu în SUA. A fost vizită \"de stat\" sau \"de lucru\"? De ce a fost \"aşa\" şi nu altfel? Care o fi motivul pentru care tradiţionala \"poză\" a şefilor de state, conform cutumelor diplomatice, nu a fost în doi, ci în trei, împreună cu vicepreşedintele Joe Biden? Cum a îndrăznit ministrul de Externe, Teodor Baconschi, să se tutuiască, oricât de cuceritor ar fi făcut-o, cu omologul său Hillary Clinton? De ce preşedintele Băsescu a fost însoţit de şefii SRI şi SIE în locul unei delegaţii guvernamentale româneşti, aşa cum sunt uzanţele în astfel de cazuri? Lista întrebărilor ar putea continua pe o pagină întreagă de ziar...

Atât Victor Ponta şi Crin Antonescu, prin unele apariţii televizate, cât şi câţiva analişti, dintre cei mult huliţi de Traian Băsescu, au încercat să răspundă la aceste întrebări. Adevărul este că nimeni nu a pus degetul pe rană, aşa cum voi încerca să fac eu acum, chiar dacă nu m-a întrebat nimeni... Senzaţia publică pe care o degajă evenimentele diplomatice româno-americane este aceea că am avut de-a face cu o vizită de tipul \"second hand\", din punctul de vedere al SUA, deşi Teodor Baconschi a declarat că este un \"moment istoric\" pentru România, iar Traian Băsescu s-a umflat în pene că, prin semnarea acordului bilateral pentru instalarea scutului anti-rachetă, ţara noastră va atinge cel mai ridicat nivel de garanţii de securitate internaţionale din istoria sa.

Aiurea! N-o să mai dea buzna nici turcii, nici ruşii, peste noi, dacă ne gândim la ultimele secole de istorie autohtonă, în schimb se vor îmbulzi teroriştii, Doamne fereşte... Iar pentru orice familie din Deveselu este cu adevărat un moment istoric atunci când le naşte scroafa zece purcei sau au o recoltă record, ca anul acesta! Vedeţi ce relative sunt lucrurile?!