Astăzi, 21 august, anul de graţie 2012, ar putea fi o zi memorabilă pentru istoria contemporană a României, în cazul în care Curtea Constituţională decide să valideze referendumul din 29 iulie. Sper să nu ne trezim iarăşi cu o amânare, căci ar deveni de-a dreptul suspect...

Este imposibil de prevăzut verdictul CCR-ului, mai ales că, dacă ţinem cont de culorile politice ale judecătorilor, deşi aşa ceva n-ar trebui să existe, majoritatea favorabilă a preşedintelui suspendat este pe muchie de cuţit. În presă s-a aflat deja, „pe surse”, ca să folosesc şi eu o expresie la modă, că lipsesc circa un milion de români, chiar dacă aceştia sunt trecuţi pe listele electorale permanente. Nu este însă vorba, atenţie, de cei care muncesc în străinătate! În cazul în care Curtea va accepta o asemenea cifră, înseamnă că mult controversatul cvorum a fost îndeplinit...

Problema este că, până la acel fericit moment, dacă va veni, ne confruntăm, de câteva zile, cu o presiune incredibilă pusă de Parchet şi DNA asupra populaţiei, după modelul epocii staliniste, presiune care a început să semene cu o autentică tentativă de lovitură de stat. Este o culme a ironiei politice faptul că, tocmai cei ce au acuzat actuala putere de „puci”, încearcă să pună la cale exact aşa ceva! Aşa zisa anchetă în legătură cu fraudele de la referendum este o intimidare şi o manevră făcută de ochii Europei.

Traian Băsescu a afirmat că există viaţă şi după referendum... Pentru noi, românii de rând, da, cu mult mai mult decât pentru el! Să vedem dacă această zi va deveni istorică sau nu, ca să ştim ce vor învăţa nepoţii la şcoală.