De la o vreme încoace, după ce a mers în turmă, oaia şi-a cam luat coarnele la purtare, dezvoltînd nişte ifose de nu-ţi vine să crezi! La început, s-a dat drept producătoare de măsline, dar experţii au constatat că e vorba de căcărează. Cît timp s-a ţinut departe de politică, oaia a fost tratată ca un personaj mioritic, fiind citată în “Mioriţa 2”, precum şi în alte lucrări literare de specialitate. Cine ar fi crezut că, sub directa influenţă a ciobanului, oaia va ajunge instrument de negociere şi manipulare în politichie! Curios, pînă şi şmecherii cei mari, cu pretenţii la titlul de buric al pămîntului, s-au înclinat în faţa oii, chit că aceasta nu are strălucirea de altădată a merinosului de Palas! Din nimic, oaia a ajuns să decidă soarta politichiei noastre, avînd, de necrezut, drept de veto! Astăzi, din cîte bag de seamă, oaia este un fel de nod de cale ferată pentru diverse alianţe şi înţelegeri politice. Cînd vine vorba de oaie, pînă şi marii şmecheri ai patriei fac ca trenul! Cu toate că mirosul de căcărează este destul de năucitor şi de persistent, marii noştri patrioţi smeriţi nu mai umblă cu nasul pe sus! Ba, dimpotrivă, sînt tot timpul cu nasul în fundul oii! De cînd s-a schimbat raportul de forţe pe eşichierul politic, oaia l-a înlocuit pe dracul. Cu alte cuvinte, dacă vrei să treci puntea, e musai să te faci frate cu oaia! Înainte, nu cu mult timp în urmă, oaia era o anonimă în politică, fiind folosită ca masă de manevră populară. Ca subiect de telenovelă, a stors tone de lacrimi de crocodil de la populaţie. Vezi prelucrarea după drama caprei cu trei iezi. Pe urmă, a fost înscrisă cu forţa în partidul bazat pe cantitate şi nu pe calitate. La alegerile locale, oaia s-a plimbat intensiv cu urna mobilă. A făcut parte din echipele de zgomote antrenate pentru anularea alegerilor în diverse sate şi cătune. A făcut reclamă unor valize cu bani, cu toate că în magazinele sport şi de specialitate nu găseşti aşa ceva, rafturile fiind invadate de geamantane cu hîrtie. În scurt timp, în ciuda procentelor de-a dreptul anemice obţinute la alegeri, oaia s-a trezit năucă în prima linie a frontului politic. Pînă şi marele partid-market, cu raioane peste tot, a copleşit-o, în ultima vreme, cu bezele, mătănii greţoase şi bonjurisme de doi franci. În postura dracului, fără de care nu treci puntea, oaia a ajuns subiect de slavă şi laudă proletară pentru mioriticul de la cel mai înalt etaj al puterii. Sigur, nu prea se împacă el cu căcăreaza de la subsolul politicii, numai că nu are încotro! În anumite puncte sensibile ale politichiei, toate drumurile trec prin ograda oii. De cînd a devenit importantă şi vitală pentru anumite grupuri de interese, e greu, chiar foarte greu, să o mai aduci cu copitele pe pămînt. Datorită schimbării raportului de forţe, unele ziceri, cimilituri şi proverbe au fost modificate substanţial în sensul că nu se mai admit formulări de genul “eşti prost ca oaia”. În această privinţă, a prostiei, vreau să zic, toate prerogativele au fost preluate de berbecul politic. Oaia se află acum în centrul vieţii noastre politice. Ea face şi desface alianţe. Doctrina căcărează se află la putere! Cine ar fi pariat că oaia va ajunge să fie adulată de toţi cei care, pînă mai ieri, le interziceau ciobanilor români să-şi vîndă produsele pe piaţa internă, invocînd diverse motive cu papion!