În foarte multe cazuri relaţiile de afaceri dintre agenţii economici sînt umbrite de situaţii neprevăzute de părţile implicate într-un contract. Cei care se află în aceste situaţii se adresează instanţei de judecată pentru a-şi găsi dreptatea, însă timpul îndelungat de la introducerea cererii şi pînă la soluţionarea ei atrage alte pierderi, ca să nu mai vorbim de valoarea cheltuielilor de judecată. Potrivit legislaţiei româneşti, în paralel cu instanţa de drept comun, funcţionează Curtea de Arbitraj care îşi desfăşoară activitatea pe lîngă camerele de comerţ din ţară. “Atît arbitrajul, cît şi medierea reprezintă alternative la justiţia statală. Arbitrajul este formă de justiţie privată care prezintă incotestabil avantaje în raport cu justiţia statală. Astfel, procedura arbitrală este confidenţială, durata de soluţionare a litigiilor este foarte scurtă, şi anume de maximum 5 luni, cu excepţia cazurilor justificate în care procedura se poate prelungi cu încă două luni”, a declarat, ieri, preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lîngă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, Maria Veriotti, în cadrul simpozionului “Arbitrajul comercial în dreptul societăţilor comerciale” organizat de Curtea de Arbitraj Internaţional Bucureşti în colaborare cu Curtea de Arbitraj Comercial şi Maritim Constanţa. Pentru a se apela la arbitrajul comercial, agenţii economici trebuie să insereze în contract o clauză arbitrară care să facă referire la faptul că în cazul eventualelor neînţelegeri se va apela la arbitrajul comercial organizat de camera de comerţ în a cărui rază teritorială îşi are ori au sediul contractanţii.

La rîndul său, preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, Victor Babiuc, a subliniat faptul că agenţii economici nu apelează la această formă de soluţionare a litigiilor, din două motive: “În primul rînd, este vorba despre ignoranţa oamenilor de afaceri faţă de această posibilitate, iar în al doilea rînd, este vorba despre o anumită ostilitate a avocaţilor în legătură cu arbitrajul, ostilitate determinată de o cunoaştere mai slabă a acestui instrument, dar şi de dezavantajul, din punctul lor de vedere, că există mai puţine căi de atac şi astfel le sînt afectate cîştigurile”. Pe de altă parte, Babiuc spune că, odată cu aderarea României la UE, oamenii de afaceri vor constata că, în toate ţările UE, arbitrajul este forma normală de soluţionare a unui litigiu şi că nu există niciun motiv să se evite această instanţă. El a adăugat că, în primii ani de după Revoluţie, s-a înregistrat o scădere a numărului de dosare depuse la Curtea de Arbitraj din cauza schimbărilor apărute în economie. În prezent, din totalul de aprox. 600 de dosare pe an înregistrate la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, două treimi reprezintă litigii interne, iar restul litigii externe. “La nivelul întregii ţări, nu cred că se ajunge la 1% din litigiile comerciale existente în România, ceea ce este extrem de puţin”, a încheiat Babiuc.

Medierea diferendelor comerciale,

o cale amiabilă între părţi

Preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim a explicat că nu se optează pentru această formă de justiţie privată fie din lipsă de informaţie, fie preferă să se adreseze instanţei judecătoreşti prin apelarea la procedura somaţiei de plată, întrucît taxa este doar 100.000 de lei vechi. Ea a mai arătat că, de curînd, a intrat în vigoare legea medierii care îi ajută foarte mult pe oamenii de afaceri: “Procedura medierii are o altă premisă la bază. Se porneşte de la ideea că în orice litigiu comercial există un punct în care părţile pot încheia o tranzacţie. Mediatorul este o persoană care conciliază litigiul, nu este un judecător sau un arbitru. Prin urmare, el nu pronunţă o hotărîre ca judecătorul sau ca arbitrul, ci aduce părţile la un punct comun şi se încheie o tranzacţie, astfel că nu se mai ajunge la arbitraj. Dacă părţile nu reuşesc să-şi concilieze litigiul, atunci se ajunge la arbitraj sau la justiţia statală”.

De asemenea, este destul de redus şi numărul dosarelor aflate pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim care au ca obiect diverse litigii maritime, comercianţii preferînd să se adreseze arbitrajului maritim de la Londra. Litigiile comerciale presupun existenţa unor neînţelegeri privind validitatea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea unui contract comercial intern sau de comerţ exterior. De asemenea, pot exista şi alte neînţelegeri, cum ar fi cele derivate din alte raporturi de drept commercial. De menţionat este faptul că termenul maxim în care un dosar se judecă nu poate depăşi cinci luni, cu excepţia unor situaţii justificate legate de neprezentarea uneia dintre părţi sau de lipsa unor documente la dosar, cazuri în care termenul se poate prelungi cu cel mult două luni. În cazul în care nu există înţelegere între părţi, partea care a pierdut procesul suportă integral sau parţial valoarea taxelor şi a cheltuielilor de arbitraj. După soluţionarea litigiului, sentinţa arbitrară pronunţată este definitivă şi obligatorie, avînd efectele unei hotărîri judecătoreşti definitive şi executorii, indiferent că a fost vorba despre un litigiu intern ori internaţional.