Compania niponă Obayashi Corporation, un gigant în domeniul construcțiilor și noilor tehnologii, a anunțat că intenționează să construiască un lift spațial care va putea transporta oameni și echipamente până la 96.000 de kilometri în spațiu, proiect ce va fi finalizat până în anul 2050. Liftul va putea transporta în spațiu oameni și echipamente la o fracțiune din costurile din prezent. Distanța până la care va opera acest lift spațial, 96.000 de kilometri față de Pământ, este uluitoare, dacă ne gândim la două puncte de referință familiare: Stația Spațială Internațională, care se află la ”doar” 330 de kilometri altitudine, respectiv Luna, aflată la 384.000 de kilometri de planeta noastră.

Compania niponă a anunțat încă de acum doi ani că dispune de capacitatea tehnologică pentru a începe acest proiect-mamut și a revenit în urmă cu câteva zile cu informația că proiectul va fi finalizat până la jumătatea acestui secol. Acest lift spațial va fi operat cu ajutorul unor cabine robotizate, a căror energie va fi asigurată de un sistem de motoare liniare magnetice Maglev, de tipul trenurilor de mare viteză pe pernă magentică, și care vor transporta oameni și echipamente către o nouă stație orbitală. Toate acestea vor fi posibile datorită dezvoltării capacității de a produce nanotuburi din carbon. Într-o primă etapă, va fi lansat un satelit geostaționar până la distanța la care va opera acest lift. Apoi, din acest satelit va fi coborât un cablu format din nanotuburi de carbon și va fi ancorat de o platformă marină. ”Puterea de tracțiune este de aproape 100 de ori mai mare decât a unui cablu obișnuit din oțel, deci este un proiect posibil”, susține directorul departamentului de cercetare și dezvoltare din cadrul companiei Obayashi, Yoji Ishikawa. ”Deocamdată nu putem produce un cablu suficient de lung. Putem obține doar nanotuburi lungi de trei centimetri... dar considerăm că până în 2030 vom reuși să-l producem”, a adăugat acesta.

Mai multe echipe de cercetători și proiectanți din Japonia lucrează concomitent la diferite probleme logistice asociate liftului spațial. O echipă de la Universitatea Kanagawa, spre exemplu, lucrează la soluționarea problemelor legate de cabinele robotizate: cum să urce până la diferite altitudini și cum să frâneze. Dacă proiectul va fi un succes, ar reduce semnificativ costurile și pericolele asociate în prezent transportului de oameni și mărfuri pe orbita terestră. Deocamdată, trimiterea unui kilogram de echipamente pe orbită costă aproximativ 22.000 de dolari, pe când, prin introducerea acestui lift spațial, costul ar scădea până la 200 de dolari pe kilogram, conform unui studiu al companiei nipone.

Atunci când naveta Columbia a fost lansată în prima ei misiune, la 12 aprilie 1981, de la centrul Spațial Kennedy din Florida, a fost împlinit visul de a dispune de un sistem de transport spațial reutilizabil. De atunci, NASA a lansat peste 100 de misiuni, însă prețurile legate de transportul oamenilor și echipamentelor pe orbită au rămas la fel de ridicate. Un lift spațial capabil să ajungă la 96.000 de kilometri în spațiu ar fi expus însă la numeroase pericole, dintre care le amintim doar pe cele legate de starea vremii, impactul cu deșeurile rămase pe orbita terestră de la vechile misiuni în spațiu sau posibilitatea producerii unor atacuri teroriste. Proiectanții iau în calcul aceste riscuri și au în vedere construcția mai multor astfel de lifturi pentru a se asigura că măcar unul dintre ele va fi operațional tot timpul. Fiecare nou lift spațial construit va avea costuri mai reduse decât cele construite anterior, în condițiile în care primul lift spațial construit va servi și ca platformă pentru construcția celorlalte. La fel ca și navetele și capsulele spațiale folosite în prezent, liftul spațial va trebui să aibă capacitatea de a evita impactul cu deșeurile orbitale. North American Aerospace Defense Command (NORAD) urmărește traiectoria pe orbită a obiectelor mai mari de zece centimetri. Acest sistem trebuie îmbunătățit până la capacitatea de a urmări obiecte de un centimetru pentru a asigura protecția unui astfel de lift spațial. Tehnologia necesară acestei monitorizări este în prezent în curs de dezvoltare în cadrul altor proiecte spațiale. Deocamdată, planurile prevăd ancorarea liftului de o platformă mobilă, aflată în ocean, pentru a putea fi mutat din calea sateliților sau a altor obiecte cu care ar putea să intre în coliziune.

Locația izolată, în mijlocul oceanului, în care va fi amplasat liftul va reprezenta și principalul factor de protecție antiteroristă. Spre exemplu, platforma mobilă de ancorare a liftului ar putea fi plasată în apele ecuatoriale ale Pacificului, la 650 de kilometri distanță de cele mai apropiate linii maritime sau aeriene. În plus, liftul spațial ar fi considerat un obiectiv planetar extrem de important și va fi apărat de cele mai puternice forțe militare ale planetei. Obayashi nu este singura companie preocupată de un astfel de proiect. Construcția unui astfel de lift va presupune, probabil, un efort internațional conjugat, iar organizația International Space Elevator Consortium încearcă deja să coordoneze eforturile în acest domeniu.