„Uite, mami, ce frumos e! Mai stăm? Vreau să văd până la sfârşit”, îi spunea un puşti de vreo nouă ani mamei sale, cu ochii ţintă la dacul impunător şi taciturn care acţiona foalele şi mânuia cu dexteritate fierul încins, gata să fie prelucrat, în cadrul atelierelor de meşteşugărit incluse, sâmbătă, în programul primei ediţii a Festivalului Antic Tomis. Lângă jar, un roman topea ceara pentru a o aşterne în tăbliţa de lemn - precursorul iPod-ului, cum a remarcat cu umor un privitor - pe care urma să scrie cu un condei din metal (stilus).

Puţin mai încolo, în tabăra civilă romană instalată, ca şi cea dacă, în Parcul cu Pini de la baza Edificiului Roman cu Mozaic, se lucra de zor: atât la atelierul de modelat în lut, cât şi la cel de ţesut. Pe fundalul sonar al muzicii antice care învăluia ambele tabere „civile”, la gherghef lucrau cu spor, sub atenta îngrijire a Mariei Marcus, nou-venită în cadrul asociaţiei de reconstituire istorică Terra Dacica Aeterna (TDA), atât fetiţe, cât şi băieţi. Însă, cel mai atractiv atelier meşteşugăresc a fost, se pare, după numărul mare de învăţăcei, cel de olărit, unde prichindei de trei ani, dar şi mămici modelau lutul după pricepere. „Secretul unui vas bine făcut este ca pereţii să nu fie prea subţiri, să fie bine ars în cuptor”, spune Maria Marcus, tânăra de 19 ani, care încearcă să împartă treburile casnice din vatra dacă, cu activităţile... belicoase, cum e trasul cu arcul.

ANTRENAMENT CU ARCUL Cei mai curajoşi dintre vizitatori au dorit să-şi arate măiestria la tras cu arcul, la ţintă, sub îndrumarea îndârjiţilor şi răbdătorilor... sarmaţi. Şi la cortul „romanilor” de la asociaţiile de reconstituire din Bulgaria era îmbulzeală la... slobozit săgeţile din arc, direct în baloturi de paie.

LIBER LA PROBAT ARMURI Aşezate pe rastel, coifurile şi armurile grele ale temutei Legiuni a XII-a Gemina au atras privirile şi nu puţini au fost cei care le-au simţit greutatea de propria piele. „Armura unui soldat cântărea în jur de 40 de kilograme”, spune legionarul Lucius Aenneus Surus, alias Sergiu Vlad Bonta. De un real succes s-a bucurat şi impozanta balistă ale cărei secrete au vrut să le afle şi cei mici, dar şi cei mari.

Puţin mai încolo, tinerii erau iniţiaţi de un dac dârz în mânuirea sabiei: eficient şi bărbăteşte, „nu ca în filme, pentru efecte speciale”. La loc de cinste s-a aflat şi steagul dacic - şarpele cu cap de lup - ţinut cu mândrie de un luptător de elită din garda tarabostesului.

MÂNCARE LA CEAUN Mai la vale, mâncarea „bolborosea” într-un ceaun mare, deasupra unui foc straşnic. Neobositele femei romane au gătit de zor, pentru soldaţii înfometaţi, dar şi pentru public. Singura mâncare dacică din meniu, lintea cu ciolan afumat, nu prea a avut timp să se răcească pentru că s-a epuizat aproape imediat. Lipia cu brânză, usturoi şi ierburi aromatice a făcut şi ea senzaţie, iar sosul special picant, cu pătrunjel, ţelină, garum şi seminţe de pin, pregătit pentru ouăle fierte, servite cu pâine antică, le-a făcut cu ochiul, vizitatorilor, dar şi soldaţilor. Desertul a constat în măsline cu miere, dar şi în brânză dulce, miere şi nuci.

PODOABE ANTICE De deosebit succes s-a bucurat şi atelierul de bijuterii dacice şi romane, confecţionate din piele şi ceramică arsă, realizate de TDA, dar şi podoabele... antice handmade.

Aşa cum îi stă bine unei suverane, împărăteasa Tomiris, alias Corina Martin - preşedinte al Asociaţiei Litoral-Delta Dunării şi al ANAT - a coborât printre „supuşi”, pentru a-i încuraja să-şi continue activităţile meşteşugăreşti, deoarece „atunci când armele tac, muzele vorbesc”. „Totul este în bună stare şi bună ordine, iar supuşii sunt... supuşi. Sunt foarte încântată de ceea ce se întâmplă aici, în tabăra noastră, a dacilor. Am devenit prieteni, între timp, şi cu romanii. Cetatea Tomisului este asaltată de vizitatori şi asta este ceea ce ne-am dorit pentru acest eveniment”, a spus împărăteasa Tomiris.