Muzeul Marinei Române, instituţie unicat în peisajul naţional, adăposteşte obiecte de o certă valoare, reunite în 33 de colecţii. Printre acestea se află şi valoroase obiecte introduse în patrimoniul cultural naţional la clasa Tezaur - prin Ordinul nr. 2631 din 22 noiembrie 2007 al Ministerului Culturii şi Cultelor - culese de la bordul unor nave militare istorice româneşti. „Colecţiile de istorie a ştiinţei şi tehnicii ajută publicul de toate vârstele să înţeleagă mai bine lumea în care au trăit înaintaşii, dar şi pe cea în care trăim azi şi, de ce nu, lumea de mâine. Ştiinţa şi tehnologia au influenţat viaţa oamenilor şi au schimbat societatea într-un mod specific, dar esenţial. Evoluţia istoriei a fost marcată de realizări în ştiinţă şi tehnologie, iar istoria navală nu face excepţie de la regulă”, a subliniat expertul dr. Andreea Atanasiu-Croitoru, muzeograf în cadrul instituţiei.

Printre obiectele introduse în patrimoniul cultural naţional se află şi trei bunuri culturale de importanţă tehnică, ce au aparţinut crucişătorului „Elisabeta”: un compas magnetic „Kelwin”, un hublou şi o timonă de rezervă. Cele trei obiecte, incluse în categoria instrumente şi aparatură de navigaţie, sunt fabricate în anul 1888 şi au funcţionat pe crucişătorul „Elisabeta”, cea mai mare şi modernă navă, între 1888-1926, a Marinei Militare Române şi, totodată, prima navă militară dotată cu torpile moderne. Atât compasul magnetic „Kelwin”, confecţionat din alamă, fier moale, lemn, sticlă, timona de rezervă, realizată din lemn, mahon şi bronz şi hubloul din oţel, bronz şi sticlă sunt obiecte unicat, fiind prezentate în expoziţia de bază a muzeului de importanţă naţională de la malul mării. Informaţii despre valoroasele exponate sunt reunite în volumele „Instrumente de navigaţie” şi „Colecţia instrumente de navigaţie, în Muzeul Marinei Române. Album de colecţii”, care poartă semnătura expertului dr. Andreea Atanasiu.

Colecţia de instrumente şi aparatură de navigaţie a fost constituită în urma unui ordin din 1921 al Comandamentului Marinei Militare, adresat Diviziei de Mare din Constanţa - un document similar fiind trimis şi către Divizia de Mare din Galaţi - prin care se ordona ca de pe navele scoase din poziţia operativă să se demonteze piese, aparate, agregate şi armament pentru Muzeul Marinei. În urma acestor ordine de pe navele trecute în categoria auxiliare cum au fost: crucişătorul Elisabeta, torpiloarele model 1888, canoniere şi alte şalupe s-au demontat, fiind predate la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti - la acea dată Muzeul Marinei nu fusese înfiinţat - aparate de navigaţie, tunuri simple şi cu cinci ţevi, mitraliere cu cinci şi zece ţevi, torpile, mine, fragmente de punte şi maşini.