De ce ne-a fost frică nu am scăpat. Plecarea masivă a românilor la muncă peste hotare a ridicat economia şi a îmbunătăţit considerabil viaţa celor rămaşi acasă, dar ne-a şi aşezat pe lista neagră a Europei civilizate. Trataţi ca sclavi în Italia şi aruncaţi în mod brutal în meschina bătălie a imigraţionismului de politicienii din Peninsulă, compatrioţii noştri au intrat şi în vizorul autorităţilor de la Madrid. Pentru că invazia românilor în Spania şi Italia s-a făcut mai ales pentru muncă, iar puţini sînt cei care pot spune că trag din greu, legal, pentru a cîştiga un ban cinstit, economia acestor ţări prosperă şi din munca “la negru”. Specialiştii în piaţa muncii susţin că, după aderarea României la UE, majoritatea celor care au ales să lucreze peste hotare au ales să intre în cîmpul muncii fără vreo garanţie din partea autorităţilor. Cea mai relevantă situaţie se regăseşte în sectorul construcţiilor din Spania şi Italia, mai ales că, pentru început, munca este relativ uşor de găsit, iar limba se învaţă repede. Aici, 60% din români lucrează “la negru”. Chiar dacă se munceşte mult şi fără perspective de viitor, românii din construcţii nu mai au, cel puţin, grija zilei de mîine. Şi totuşi, ultimele statistici realizate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) arată că, din cei peste 900.000 de români din Cizmă, doar 196.000 lucrează cu forme legale. Cei mai mulţi - 47,4% - sînt angajaţi în industrie, iar un sfert dintre aceştia lucrează în domeniul construcţiilor. Aceştia ocupă, de obicei, posturi de zidari, şoferi de camion, magazioneri, şoferi, tîmplari, dulgheri sau muncitori necalificaţi, în vreme ce femeile lucrează în special ca menajere, ospătăriţe şi în salubrizare. Cît priveşte Spania, cu forme legale lucrează şi mai puţini români ca în Italia. Cei mai mulţi primesc cele mai mari salarii pentru munca în transporturi, construcţii şi industrie, unde se cîştigă între 870 şi 1.600 de euro.