Un sondaj de opinie mondial reuşeşte performanţa de a cataliza toate voturile negative şi abia între 3 şi 6% dintre opiniile favorabile, paradoxal, cifra cea mai mare obţinînd-o din partea americanilor, preşedintele iranian fiind inamicul mondial numărul unu. Chiar dacă în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, rezoluţia ce sancţionează ambiţiile nucleare ale autorităţilor de la Teheran a fost adoptată în unanimitate, ceea ce de fapt înseamnă că Iranul a cam pierdut din sprijinul aliaţilor săi tradiţionali, Rusia şi China, preşedintele Ahmadinejad îşi continuă seria de declaraţii tari. "Chiar dacă Occidentul vrea sau nu, Iranul este o ţară nucleară şi este în interesul Occidentului să trăiască alături de un Iran nuclear. Occidentul doreşte să activeze anumite grupări în interiorul ţării şi de aceea agită o bucată de hîrtie pentru a diviza poporul iranian", a declarat duminică Mahmud Ahmadinejad.

Într-un comunicat oficial, dat publicităţii tot duminică în capitala iraniană, Ministerul Afacerilor Externe consideră rezoluţia Naţiunilor Unite, ce impune sancţiuni regimului de la Teheran, dacă nu îşi suspendă programul său nuclear drept "o măsură promovată de Statele Unite şi Marea Britanie şi care nu va face altceva decît să întărească voinţa poporului iranian de a-l continua".

Rezoluţia 1.737 la adresa Iranului, prezentată de Marea Britanie, Franţa şi Germania şi adoptată în unanimitate de cei 15 membri permanenţi ai Consiliului de Securitate, reclamă suspendarea de către autorităţile de la Teheran a activităţii de îmbogăţire a uraniului, în termen de 60 de zile. Toate statele trebuie să prevină livrarea, vînzarea sau transferul directe ori indirecte către Iran a oricăror materiale, echipamente, bunuri sau tehnologii ce pot contribui la activităţile sensibile ale Iranului din aceste două domenii. Ambasadorul Rusiei la Naţiunile Unite, Vitali Ciurkin, a ţinut să sublinieze că rezoluţia nu permite recurgerea la forţă. Fără măsuri coercitive puternice, rezoluţia prevede blocarea conturilor financiare din străinătate în cazul a 12 oficiali iranieni şi a 11 entităţi direct asociate programelor nuclear şi balistic iranian. Numele acestora figurează în anexa rezoluţiei.

Şantaj cu petrol?!

Iranul a reiterat avertismentul că ar putea utiliza exporturile de petrol ca armă în criza internaţională provocată de ambiţiile sale nucleare. Declaraţia îi aparţine lui Kazem Vaziri-Hamaneh, ministrul iranian al Petrolului, care recomanda anterior ţărilor europene să împiedice luarea "unor decizii inadecvate", dacă doresc să mai beneficieze de petrol.

Iranul susţine că doreşte să dezvolte un program nuclear civil pentru a putea face faţă în anii următori unei penurii de energie, generată de lipsa de investiţii în sectorul petrolier. Astfel, imaginea Iranului de producător de petrol cu vaste rezerve este înşelătoare. Începînd din 1980, creşterea cererii energetice din Iran atinge 6,4%, proporţie superioară creşteriii ofertei de 5,6%, iar exporturile stagnează din 1996. Producţia Iranului este inferioară, în ultimele 18 luni, cotei fixate de Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, situaţie ce demonstrează dificultăţile energetice cu care se confruntă.

Această potenţială criză energetică ar putea să determine înlăturarea de la putere a actualului regim de la Teheran. Totuşi, chiar şi aşa nu există niciun motiv pentru ca cineva să se îndoiască de acuzaţiile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru care programul nuclear iranian are obiective militare.