ACCIDENT FERICIT Suntem obişnuiţi să asociem coralii cu Marea Barieră de Corali din Australia, dar iată că un nou recif a fost descoperit întâmplător, într-o zonă cu totul neaşteptată. Reciful este situat în apele din jurul Capului Brill, din sudul Groenlandei, la adâncimea de 900 de metri, într-o zonă cu curenţi oceanici foarte puternici. Deşi se credea că recifele de corali se găsesc doar în apele calde, tropicale, se demostrează astfel că pot exista şi în ape mult mai reci. Reciful din Groenlanda a fost descoperit accidental de o echipă de oceanologi de la bordul navei canadiene de cercetare „CCGS Henry Larsen“, după ce un fragment dintr-un coral viu s-a agăţat de un instrument oceanografic. După declaraţiile oamenilor de ştiinţă, se ştia că în apele Norvegiei şi ale Islandei există recife de corali, dar nu se cunoştea aproape nimic despre apele Groenlandei. În Norvegia, există recife de până la 30 metri înălţime şi mai mulţi kilometri lungime, care au început să se formeze, probabil, după dispariţia gheţii, la sfârşitul ultimei ere glaciare.

Reciful din Groenlanda este probabil mai mic, iar cercetătorii încă nu ştiu ce vârstă are. Este format dintr-o specie de corali numită Lophelia pertusa şi adăposteşte o mulţime de alte creaturi marine, printre care spongieri, polipi, viermi policheţi, crustacee, briozoare şi echinoderme. Prezenţa recifelor în apele nordice se datorează efectelor Curentului Golfului (Gulf Stream), un curent oceanic cald care ridică temperatura apei până la circa 4 grade Celsius, potrivită pentru dezvoltarea coralilor. În afară de temperatura convenabilă, mai este nevoie şi de existenţa unor curenţi oceanici puternici, iar amândouă aceste condiţii sunt prezente în apele din sudul Groenlandei.

FACTORI CU POTENŢIAL MORTAL În ciuda acestei veşti spectaculoase, oceanele lumii sunt mai în pericol ca niciodată. Scăderea nivelului de oxigen şi acidificarea apei, la care se adaugă pescuitul intensiv, sunt factorii care dau lovitura de graţie florei şi faunei marine. Gazele de seră din atmosferă care au antrenat schimbările climatice ajung, inevitabil, în apă. Dioxidul de carbon din aer produce un acid uşor când intră în contact cu apa, care nu prieşte deloc vieţuitoarelor şi organismelor marine. De asemenea, fertilizanţii folosiţi în agricultură care ajung în ocean prin pânza freatică produc înflorirea anumitor specii de alge care reduc drastic nivelul de oxigen, ceea ce sufocă o bună parte din restul florei care formează planctonul din care se hrănesc cea mai mare parte a speciilor de peşti.

EXPLOZIE DE MICROORGANISME Satelitul Aqua, aparţinând NASA, a identificat din 19 ianuarie, prin intermediul spectroradiometrului său MODIS (Moderate Resolution Imaging Spectroradiometer), o veritabilă explozie de microorganisme în Atlanticul de Sud, în largul coastei de sud-est a Braziliei. Biologii au identificat o puternică creştere a populaţiei de Myrionecta rubra, cunoscute în trecut drept Mesodinium rubrum, un organism unicelular ciliat, capabil să înoate foarte rapid. Deşi nu face parte din categoria de microorganisme ce formează fitoplanctonul, acest organism este autotrof, adică este capabil să sintetizeze independent substanţe organice din substanţe anorganice. Myrionecta se hrăneşte prin fotosinteză, proces realizat prin ingestia de cloroplaste, corpusculi ce conţin clorofilă din citoplasma plantelor, produse de alte alge. În afară de ameninţarea pe care aceste microorganisme unicelulare o prezintă pentru algele microscopice pe care le consumă, Myrionecta rubra nu este toxică pentru alte organisme marine şi nici pentru oameni. De obicei, coloniile de Myrionecta rubra plutesc la un metru sau doi sub nivelul apei şi au culoarea roşu aprins. În imaginile din satelit, aceste colonii, care au împânzit sudul Atlanticului, sunt vizibile într-o nuanţă întunecată.

În apropierea ţărmului brazilian, lângă Rio de Janeiro şi Sao Paolo, apa Atlanticului are o tentă verzuie, semnalând probabil existenţa unor alte colonii de organisme din categoria fitoplanctonului, planctonul format din plante acvatice foarte simple, inferioare. Alături de zooplancton, planctonul format din organisme inferioare din regnul animal, de obicei protozoare, acesta formează baza lanţului trofic marin.