O echipă de cercetători australieni a pus la punct o nouă definiţie a apei marine, care va spori acurateţea previziunilor meteorologice, potrivit unui nou studiu care a fost dat publicităţii la Singapore. Oceanele ajută la reglarea temperaturii planetei, prin schimburile de căldură ce au loc în ape, între Ecuator şi cei doi poli. Modificările de nivel de salinitate şi de temperatură reprezintă principalele forţe care dau naştere curenţilor oceanici planetari, dar şi a circuitelor apelor oceanice pe verticală, între suprafaţă şi fundul oceanelor.

Oamenii de ştiinţă doresc să afle cîtă căldură poate să absoarbă oceanul şi cu cîte micrograde se modifică concentraţia de salinitate, pentru a înţelege mai bine în ce măsură oceanele influenţează clima planetei şi, totodată, cum se modifică această interacţiune din cauza încălzirii globale, a explicat Trevor McDougall, din cadrul CSIRO, principalul institut de cercetări marine din Australia, membru al echipei internaţionale de cercetători care au actualizat metodele de definire a apei marine. McDougall a declarat că noua definiţie va permite, pentru prima oară, calcularea cu o mai mare acurateţe a nivelului de căldură absorbit de ocean, luînd în calcul micile diferenţe între concentraţiile de salinitate. Metodele precedente au stabilit că apa de mare are aceeaşi compoziţie şi salinitate peste tot în lume. Apa de mare este un amestec de 96,5% apă pură, în care se află diverse săruri, gaze dizolvate şi alte substanţe. McDougall a declarat că analiza celor 1.000 de mostre de apă marină, recoltate din zone diferite ale globului, a demonstrat variaţii la nivel global în ceea ce priveşte compoziţiei apei marine. De exemplu, există cîteva mici diferenţe, dar semnificative, între compoziţia apei marine din Pacificul de Nord şi cea din Atlanticul de Nord. McDougall a adăugat că salinitatea influenţează densitatea apelor oceanelor, iar schimbările de densitate ale apelor oceanice pot să conducă la apariţia unor tipare de circulaţie pe verticală, ce vor fi extrem de puternice.

”Apa se lasă la fundul oceanelor şi se ridică la suprafaţă din nou, printr-o mişcare de circulaţie foarte lentă, care implică jumătate din căldura de care planeta are nevoie să o transporte de la Ecuator înspre poli”, a explicat McDougall. Circulaţia constantă a căldurii, prin intermediul oceanelor şi a atmosferei, menţine condiţiile propice vieţii pe Terra.