Sînt politicieni care au dat în mintea copiilor! Uită de la mînă pînă la gură ce au promis în campania electorală trecută. Degeaba le atragi atenţia că repetă aceleaşi vechi refrene de altădată! Sensibil ca orice odraslă a politichiei, domnul politician se supără foarte repede. “Vleau să fiu reales la al 12-lea Congres”. Dacă e vorba aşa, scuze, ai de aşteptat! Într-un exces de personalitate, exces care ne aduce aminte de relaţiile văcarului cu satul lui, îşi ia jucăriile şi pleacă. Alintat din fire, aşteaptă să fie rugat şi adulat ca să candideze… Doamne, cîte fiţe pe capul lui! Dacă nu-i cînţi în strună, cum vrea el, te muşcă de obraz. Într-un deplin avînt muncitoresc, îţi dă cu găletuşa în cap. Vrei bătăiţă? Atunci, nene, nu ai decît să te pui în gură cu răsfăţatul politichiei! Pînă acum, din cîte constat, ne-a dus cu vorba. Ce zicea el? Că nu mai iese la joacă, nu-i aşa? Căsca plictisit. Dădea semne de moţăială acută. Făcea pe dezinteresatul. Mda, nu mă interesează un nou mandat pe maidanul politichiei. Ca să ne aducă la disperare, şi-a strîns jucărelele şi s-a închis în casă. Noi, pe sub ferestre, ne-am străduit să-l ademenim cu tot felul de chestii colorate şi poleite. Odrasla politică se dă în vînt după putere. Este singurul joc care îi place. Cu toate dedesubturile lui. Tot mai mulţi politicieni au dat în mintea copiilor. Plîng din orice. Răsfăţatului să nu-i iei puterea! El joacă “Nu te supăra, frate!” într-un singur sens. Normal, doar ştim cu toţii că nu-i place să piardă! Ce naiba, puii mei! În aşteptarea alegerilor, odrasla politică se plimbă cu cercul. Vrea să dea un exemplu de nezdruncinat întregii naţiuni. Pe timp de criză, iată, el este în stare de sacrificiul suprem! A renunţat la maşinile lui de lux şi a încălecat cercul. Nici măcar bicicleta! De ce? Asta are două roţi. E prea mare risipa! Pe vremuri de răstrişte şi jale, un aşa conducător ne trebuie! Încă nu a început cearta finală. Curînd, odraslele politichiei se vor întîlni faţă în faţă. Atunci să vezi scuipături şi pumni pe sub masă! În aparenţă, odraslele politichiei arată ca şi cum ar fi absolvit cu brio şcoala de bune maniere. Vin cu cămaşa apretată, vorbesc frumos etc. La început. Evident, pînă în momentul în care se încinge tărîţa în ei. Cafturile dintre odraslele noastre politice sînt extrem de spectaculoase, chiar dacă sînt oarecum mai brutale decît metodele lui Goe, cel cu dulceaţa în galoşi. Deosebit de atractive sînt păruielile politice. Sigur, ca să te bagi la un asemenea caft, trebuie să ai materie primă. Pe vremuri, iată, deja vorbim la trecut, era o odraslă politică, una celebră, care-i bumbăcea pe toţi cu şuviţa lui rebelă. În perspectiva realizării obiectivelor pe care şi le-au propus, tot mai mulţi politicieni dau, chipurile, în mintea copiilor. În realitate, este o tactică parşivă. În caz de eşec, apelează la portiţa de scăpare. Ce pretenţii ai, măi, de la el?! E un biet copil! Aiurea! Să-l vezi cum face cînd ajunge la putere!